|
Mesaj de la Jeshua prin Pamela Kribbe
Dragi
prieteni, Eu sunt cu voi astăzi cu multă bucurie şi fericire. Energia
mea curge printre voi şi o puteţi simţi, aceasta
nu este o prelegere în sens tradiţional. Am trecut
pe o anumită energie (în completarea informaţiilor) şi voi sunteţi la fel de mult
o parte a acesteia ca şi Mine
şi Pamela şi
Gerrit. În fiinţarea
noastră aici împreună, vom crea
un câmp sau vortex de energie în această cameră,
în această deschidere
către Pământ. Prin urmare acest loc este sacru.
Şi în orice loc unde oamenii - îngeri în trupuri umane – se
adună împreună şi se alătură
cu intenţia de a însămânţa lumina lor pe pământ,
acel loc devine sacru.
Aş dori să spun pe
scurt ceva despre fenomenul
de canalizare ( channeling ), care a
devenit atât de popular mai nou.
Cunoaşteţi cu toţii conceptul de prana, care este pezent
în yoga şi în filozofia estică. Prana
este o energie spirituală pe
care o obţineţi cu fiecare respiratie.
Ideea este că nu
inspiraţi doar oxigen
atunci când inspiraţi ci şi o energie a forţei de viaţă, o energie cosmică care depăşeşte planul fizic şi vă permite
să trăiţi. Acum, ceea
ce aş vrea să subliniez este că : toată lumea inhalează
prana, împreună cu oxigenul în procesul
de respiraţie, fiecare canalizează în
mod continuu în felul său. Canalizarea
nu este rezervată pentru câţiva oameni ca
un cadou special. Canalizarea este cel mai natural lucru din lume. Vedeţi voi,voi nu puteţi trăi fără energia
cosmică. Voi nu puteţi
exista, trăi şi creşte fără a lua
energie cosmică. La fel cum nu puteţi trăi numai cu oxigen, nu puteţi
funcţiona nici măcar într-un mod
de bază, fără o legătură cu energia cosmică, care este casa voastră. Pământ şi cosmos, oxigen şi
prana, ambele sunt necesare pentru a vă manifesta complet ca o fiinţă
umană în realitatea de pe pământ.
În channeling-ul precedent v-am numit păzitori, cei
care deschid poarta spre mai multă lumină pe
pământ. Dar voi sunteţi,
de asemenea, constructori de poduri, cei
care mediază între tărâmul cosmic şi
pământ, cei care canalizează
energia cosmică pe pământ.
Acest lucru este ceea ce faceţi de fapt şi este
ceva ce aveţi
nevoie să faceţi pentru a simţi
bucurie, pentru a vă simţi folositori şi
sănătoşi. Voi canalizaţi
ori de câte ori vă utilizaţi intuiţia,
ori de câte ori coborâţi adânc în interiorul vostru şi simţiţi cum sunt lucrurile pentru voi şi cum aţi dori
să le schimbaţi. În
aceste momente formaţi un canal cu sinele
vostru superior şi vă conectaţi
la înţelepciunea nepământeană,
la tărâmurile cosmice care vă pot sprijini în
atingerea scopurilor voastre
aici, pe pământ. Fiecare dintre voi canalizează într-un
fel pentru a vă realinia cu fiinţa voastră mai înaltă
care este în afară de spaţiu şi timp.
Astăzi
ne împărtăşim energiile noastre şi ne alăturăm pentru a canaliza o energie cosmică care încearcă să-şi găsească drumul său spre pământ în această Nouă Eră. Noua Eră nu mai este o viziune a viitorului. Ea se manifestă deja în
viaţa de zi cu zi a nenumărate persoane fizice. Dacă citiţi ziarele
sau urmăriţi ştirile poate părea că timpul
nu este propice încă. Dar trezirea provocată
de Noua Eră începe la nivel de individ, nu
la nivel de
guverne, instituţii şi organizaţii.
Este în propria voastră
existenţă de zi cu zi ca un flux nou de
energie ce se prezintă singură. Acesta este fluxul din
inima voastră care vă invită şi vă cheamă să trăiţi şi să acţionaţi în acord cu luminozitatea şi înţelepciunea sa. Acesta
este modul în care are loc naşterea
Noii Ere, prin atenţia acordată de către
persoanele fizice obişnuite şoaptelor
din inima lor.
Fundamentul spiritual la orice schimbare sau
transformare reală este întotdeauna
stabilit la nivel individual. Energia
care se trezeşte în
inimile voastre îşi va găsi treptat drum prin instituţiile
şi organizaţiile care sunt încă în
vechea paradigmă a conştiinţei bazate pe ego. Bastioanele
vechi ale puterii se vor surpa, nu prin
violenţă, ci prin tandra energie
a inimii. Când inima
preia conducerea vechiul
se va prăbuşi, şi nu sub presiunea puterii şi a
violenţei, ci sub presiunea iubirii.
În această Nouă Eră relaţiile vor
suferi o transformare majoră. Relaţiile sunt sursa
celor mai profunde emoţii ale
voastre, ajungând de la o mare bucurie la o agonie profundă. În cadrul relaţiilor voastre puteţi
deveni conştienţi de o durere interioară
care este în esenţă mult mai veche
decât relaţia în sine, chiar mai veche decât existenţa voastră umană.
În aceste vremuri sunteţi invitaţi, şi adesea
provocaţi, să dobândiţi o adâncă auto-vindecare în domeniul relaţiilor. Datorită noii energii în sine, prezentă acum, este posibil să transformaţi
elementele distructive ale unei relaţii într-un flux pozitiv, egal de
energie între voi şi alte persoane. Cu toate acestea vindecarea şi transformarea personală poate însemna, de asemenea, faptul că vă eliberaţi de relaţiile în care nu vă puteţi exprima în mod corespunzător pe voi înşivă. Frecvent aceasta înseamnă că, chiar dacă iubiţi pe
cineva foarte mult, va trebui să-i
spuneţi la revedere, pentru că calea voastră interioară vă duce într-o
direcţie diferită. Fie că este vorba de reînnoire sau
de despărţire într-o
relaţie, sunteţi cu toţii provocaţi
să faceţi faţă celor mai profunde aspecte în acest domeniu al relaţiilor personale. Apelul inimii,
al energiei bazate pe inimă care marchează Noua Eră, a intrat în viaţa voastră de zi cu zi şi nu îl mai
puteţi ignora.
Pentru
a explica de ce relaţiile vă pot răni atât de mult şi
să vă întoarcă viaţa cu susul în jos,
aş dori să vă spun ceva despre ancestrala durere pe care o purtaţi în sufletul
vostru. Este o durere foarte veche, mult mai
veche decât această viaţă , mai
veche chiar decât toate vieţile voastre anterioare pe pământ. Aş vrea să vă întoarceţi la durerea originală a naşterii voastre ca
suflet.
"A fost odată ca niciodată ", totul a fost întreg şi indivizibil.
Vă puteţi imagina asta? Lăsaţi-vă imaginaţia să zboare liber pentru un moment. Imaginaţi-vă: nu sunteţi într-un corp, sunteţi conştiinţă pură şi sunteţi o parte a
unui câmp de energie uriaş care vă înconjoară într-un mod confortabil. Simţiţi că sunteţi parte din
această unitate şi sunteţi îndrăgiţi fără condiţii. Simţiţi cum acest câmp de
energie vă acoperă ca o plapumă imensă şi
confortabilă, ca o
energie iubitoare abundentă, care vă permite să exploraţi şi să vă dezvoltaţi
în mod liber, fără a vă face să vă îndoiţi
vreodată de dreptul
vostru intrinsec de a fi cine sunteţi. Nu anxietate,
nu frică. Aceste sentimente
de confort şi de securitate
au constituit condiţiile pre-naşterii voastre ca suflet individual. A
fost un pântec cosmic. Chiar dacă este foarte îndepărtat de starea voastră actuală, inima voastră tânjeşte în continuare după acest sentiment de completitudine şi plinătate, sentimentul de siguranţă absolută pe care l-aţi experimentat în această plapumă de iubire şi de bunăvoinţă. Sentimentul de unitate vă reaminteşte că aţi fost Dumnezeu. Împreună în
această plapumă de iubire voi l-aţi constituit pe Dumnezeu.
În această conştiinţă divină sau plapumă de iubire,
s-a decis la un moment dat crearea unei noi situaţii. Este foarte dificil
de pus în cuvinte umane dar,
probabil, vă puteţi imagina că în Dumnezeu, această
unitate de conştientizare, a existat o dorinţă pentru
ceva diferit, ceva alfel decât unitatea. A fost, ca să
spunem aşa, o dorinţă de experimentare. Atunci când eşti complet asimilat într-o plenitudine
a finţei pure, nu
experimentezi lucruri - pur şi
simplu eşti.
În ciuda extazului şi a siguranţei totale
în această stare de a fi, a existat o parte a
lui Dumnezeu, o parte din această conştiinţă cosmică, care a vrut să exploreze şi să evolueze. Această
parte " s-a despărţit de
sine."
Voi sunteţi această
parte a lui Dumnezeu. La un moment dat conştiinţa voastră a
fost de acord cu acest experiment
de a ieşi din unitate
şi de a deveni un
"eu", o entitate în
sine, o conştiinţă individuală
definită. Acesta a fost un pas uriaş. Din adâncul fiinţei voastre aţi simţit că acest lucru a fost un lucru bun. Aţi simţit că dorinţa de creativitate şi de reînnoire a fost
o aspiraţie pozitivă şi valoroasă. Cu toate acestea, momentul în care aţi ieşit
de fapt din câmpul unităţii a fost dureros. Pentru prima dată în amintirea
voastră, pentru prima
dată în viaţa voastră aţi simţit
o durere profundă. Aţi fost rupţi de
manifestarea unui tărâm de iubire şi de siguranţă care era subînţeles pentru voi. Aceasta este durerea naşterii la
care M-am referit. Chiar şi în timpul acestei prime experienţe
intense a părăsirii, ceva în adâncul fiinţei voastre v-a spus că era în regulă, că
aceasta a fost alegerea voastră. Dar durerea
a fost atât de adâncă încât în straturile exterioare ale fiinţei voastre
aţi devenit confuzi şi dezorientaţi.
A devenit destul de greu să păstraţi legătura cu cunoaşterea profundă
din interiorul vostru, nivelul
interior la care sunteţi Dumnezeu şi ştiţi că
totul este bine.
Partea chinuită care a apărut în acel moment eu o numesc copilul interior. Sufletul vostru, individualitatea voastră
unică, poartă în sine extremele unei cunoaşteri divine pure pe de o
parte şi a unui copil cosmic traumatizat pe
de altă parte. Această unitate
a lui Dumnezeu şi a Copilului, a cunoaşterii şi a experienţei au pornit
într-o lungă călătorie. Aţi pornit ca un suflet
individual. Aţi început să investigaţi şi să
experimentaţi cum este să fii un
Eu, un individ definit.
Dumnezeu a transformat o parte din Sinele Divin
în suflet. Sufletul are nevoie de experienţă pentru a-şi găsi
din nou originile sale divine. Sufletul trebuie
să trăiască, să experimenteze, să
descopere, să se autodistrugă pentru
a se recrea, în scopul de a simţi
ce este sufletul cu adevărat, şi anume Dumnezeu. Dovada faptului că Sinele este unul şi
întreg a fost distrusă
şi a trebuit să fie recâştigată prin experienţă. Acest
lucru, în sine, a
fost o faptă de mare creativitate. Naşterea conştiinţei Eu-lui
a fost un miracol! Nu a mai existat niciodată înainte.
Adeseori
încercaţi să transcendeţi graniţele
Eu-lui, în scopul de a experimenta
din nou unitatea şi adânca armonie. Puteţi
spune că acesta este adevăratul
scop al căutării voastre spirituale. Dar luaţi în considerare pentru o clipă: din punctul de
vedere al lui Dumnezeu aici este Eu-l, separarea, care
constituie un miracol! Starea
de a fi UNA a fost o situaţie normală, " cum a fost întotdeauna." În miracolul
de a fi un suflet individual
se află o frumuseţe imensă, bucurie şi
putere creativă. Motivul pentru care
voi nu experimentaţi aceasta este că încă vă mai
luptaţi cu durerea naşterii
voastre ca suflet. Undeva adânc în
interiorul vostru ţipătul primar de frică şi de trădare răsună încă: este amintirea de a fi rupt
de Mama / Tatăl tău, de omniprezenta plapumă de dragoste şi siguranţă.
În
călătoria voastră prin
timp şi experienţe
aţi trecut prin atât de multe
lucruri. Aţi încercat tot felul de forme diferite.
Au fost o mulţime de încarnări în care nu aţi avut forma
corpului uman, dar asta nu este atât de
relevant acum. Ceea
ce contează pentru mine în
acest context este faptul că pe parcursul acestei istorii foarte lungi aţi fost călăuziţi de două motive diferite. Pe de o parte, a fost
pofta de explorare, creare şi reînnoire şi
pe de altă parte, a fost dorul de casă, sentimentul
de a fi alungat din paradis
şi o singurătate copleşitoare.
Prin partea aventuroasă,
progresistă din voi înşivă,
energia care v-a împins
afară din pântecele cosmic, aţi experimentat
şi aţi creat mult. Dar din cauza durerii naşterii voastre şi a dorului de casă pe care îl purtaţi
în voi, aţi avut
de a face cu o mulţime de traume şi deziluzii.
Creaţiile voastre nu au fost,
prin urmare, întotdeauna binevoitoare.
În timpul călătoriilor voastre prin
timp şi spaţiu aţi făcut lucruri pe care le-aţi regretat mai târziu - lucruri pe
care le-aţi putea numi "rele" (în ghilimele). Aceste
acţiuni au fost, din perspectiva
noastră, pur şi simplu rezultatul
deciziei de a plonja în experienţă şi de a vă
aventura în necunoscut. Vedeţi,
de îndată ce vă decideţi să deveniţi un individ, să vă rupeţi de la unitatea de sine
evidentă, nu puteţi
experimenta doar lumina. Trebuie să descoperiţi totul din nou. Deci veţi experimenta de asemenea
şi întunericul. Veţi experimenta tot ce există, până la extreme.
În
punctul vostru actual de evoluţie, începeţi
să realizaţi că totul rezistă sau
eşuează din puterea de a vă îmbrăţişa
cu adevărat Eu-l. Este vorba despre a vă îmbrăţişa cu adevărat divinitatea voastră şi din această conştiinţă de sine, să experimentaţi bucuria şi abundenţa. În momentul
naşterii voastre cosmice,
în momentul în care dezolarea şi durerea v-au învăluit, aţi
început să vă simţiţi mici
şi nesemnificativi. Din acel moment, aţi început să căutaţi ceva care vă
poate salva
- o putere sau o
forţă din afara voastră,
un zeu, un lider, un partener, un copil, etc.
În procesul de trezire pe care acum îl experimentaţi, vă daţi seama
că siguranţa absolută pe care o
doriţi nu o găsiţi în nimic din afara voastră, indiferent dacă
este vorba de o mamă, un iubit sau un zeu.
Oricât de puternic această dorinţă sau
dorul de casă pot fi declanşate într-o relaţie
deosebită, nu veţi găsi această siguranţă absolută acolo, nici măcar într-o relaţie cu Dumnezeu.
Lumina acestei flăcări a conştiinţei de sine interioare
aduce atât de multă bucurie, un sentiment atât de profund de întoarcere acasă care vă pune toate relaţiile într-o nouă
perspectivă. De exemplu, vă simţiţi mai
puţin preocupaţi de lucrurile pe
care alte persoane vi le spun.
Dacă cineva vă critică
sau nu are încredere în voi, nu o luaţi automat
în mod personal. Vă simţiţi mai
puţin afectaţi sau dornici
să reacţionaţi. Lăsaţi să treacă mai uşor iar
nevoia de a vă apăra, atât pe voi cât şi pe
alţii se evaporă. Atunci când sunteţi cu uşurinţă afectaţi emoţional de ceea ce o altă
persoană crede despre voi, acest lucru indică faptul că în interior există
un dispreţ de sine care vă face să daţi credit
opiniilor negative ale altora.
Nu veţi rezolva acest dispreţ de sine prin înlocuirea unui conflict cu
altul, ci numai mergând în interior şi
intrând în contact cu rănile emoţionale din
interiorul vostru. Acestea sunt
mult mai vechi decât în acel
moment specific de respingere.
De fapt, toate durerile
cauzate de respingere, toate durerile relaţiei, se întorc la durerea originară, durerea nevindecată a naşterii. Aceasta poate părea ca şi cum aş face
un pas uriaş aici
pentru că sunt tot
felul de situaţii complexe
în relaţii care par să indice faptul că, cauza
se află mai aproape. Poate
părea că durerea este
cauzată de ceva ce partenerul vostru
a făcut sau nu a
făcut. Poate părea
ca şi cum ceva din afara voastră provoacă
durerea. Şi, prin urmare, credeţi că soluţia la problema
voastră se află în comportamentul
celuilalt. Dar permiteţi-mi
să vă spun ceva : în mod fundamental lucraţi pentru vindecarea unei dureri ancestrale din interiorul vostru. Dacă nu sunteţi
conştienţi de acest lucru, puteţi
uşor să vă încurcaţi în relaţii problematice care
pot fi extrem de dureroase.
Mai
ales în relaţiile bărbat / femeie (relaţiile de dragoste), încercaţi frecvent să creaţi un
fel de unitate şi de siguranţă între
voi care seamănă cu starea primitivă de
unitate de care vă amintiţi vag. Subconştient voi
încercaţi să recreaţi sentimentul
de a fi confortabil înfăşuraţi
într-o plapumă de dragoste şi
acceptare necondiţionată. Copilul care este în voi
strigă după acceptarea necondiţionată. Totuşi, dacă copilul din voi îmbrăţisează copilul
din partenerul vostru, adesea rezultă o strânsoare sufocantă
care blochează ambii parteneri în exprimarea sinelui autentic.
Ce se întâmplă este că deveniţi dependenţi
emoţional şi aveţi nevoie de dragostea sau de aprobarea altei persoane pentru bunăstarea
voastră. Dependenţa întotdeauna
duce la probleme de putere şi de de control,
pentru că a avea nevoie
de cineva este egal cu dorinţa
de a-i controla comportamentul . Acesta este începutul unei relaţii distructive. Să renunţi la individualitatea ta într-o
relatie, condus de un dor subconştient pentru unitate
absolută, este distructiv faţă de voi înşivă, precum şi faţă de alte persoane.
Adevărata
dragoste dintre doi oameni arată ca două câmpuri de energie care pot funcţiona în deplină independenţă unul de celălat. Fiecare câmp de energie este o unitate în sine şi
se conectează la altul pe baza acestei unităţi. În relaţiile în care
partenerii sunt dependenţi unul de
celălat, veţi găsi o luptă
necoordonată pentru "întregul organic," ei nu doresc sau nu sunt capabili să funcţioneze unul fără celălalt. Acest lucru conduce la o încurcătură de energii care pot fi
observate în domeniile aurice sub forma cordoanelor de energie prin care
partenerii se alimentează reciproc. Ei se hrănesc cu energiile
ataşate de dependenţă
şi de control. Acest tip de energie încurcată indică
faptul că nu vă asumaţi răspunderea pentru voi înşivă,
că nu faceţi faţă vechilor răni ale
sufletului pe care doar voi le puteţi vindeca.
Numai dacă voi vă abordaţi această durere
profundă şi vă
asumaţi responsabilitatea, veţi vedea că nu aveţi niciodată nevoie de altcineva pentru a fi întregi
şi vă veţi elibera de aspectul distructiv
al relaţiei.
Relaţiile karmice
În acest context, Aş
dori să spun ceva despre relaţiile
karmice. Prin aceasta Eu înţeleg relaţiile dintre oameni care s-au cunoscut
în alte vieţi şi
care au experimentat emoţii intense unul cu privire la celălalt. Semnul distinctiv al unei relaţii karmice este că partenerii poartă în ei emoţii nerezolvate cum ar fi vina, frica, dependenţa,
gelozia, furia sau
ceva de acest tip. Din cauza acestei încărcături emoţionale nerezolvate, se simt atraşi unul de celălalt într-o altă încarnare. Scopul
reîntâlnirii este de a oferi oportunitatea rezolvării problemei de faţă.
Aceasta se întâmplă prin recrearea
aceleaşi probleme într-o scurtă perioadă
de timp. Când se întâlnesc prima dată, "jucătorii" karmici simt un îndemn imperios
să se apropie unul de altul şi după un timp ei
încep să repete modelele vechilor lor roluri emoţionale. Scena a fost acum pregătită pentru
a face faţă vechii probleme încă o dată şi poate de a o rezolva într-un mod mult mai luminat. Scopul
spiritual al reîntâlnirii pentru ambii parteneri este ca ei să facă alte alegeri decât cele pe care le-au
făcut în timpul vieţii anterioare.
Am de gând să dau
un exemplu aici. Imaginaţi-vă
o femeie care, într-o viaţă anterioară, a avut un
soţ care a fost destul de posesiv şi autoritar.
Pentru un timp ea a acceptat acest lucru, dar la un
moment dat a decis că a fost de ajuns şi a
rupt relaţia. După
un timp soţul s-a sinucis.
Femeia a avut remuşcări. A crezut că ea era de
vină. Nu ar fi trebuit să-i mai dea încă o şansă? Ea a resimţit
această vinovăţie
pentru tot restul vieţii ei.
Într-o altă viaţă ei se întâlnesc
din nou. Există o atracţie
ciudată între ei. La început, bărbatul este extrem de fermecător şi ea este în centrul atenţiei sale. O adoră. Ei încep o relaţie. Dar, din acest moment el devine
tot mai gelos şi posesiv. O suspectează de
adulter. Ea se trezeşte
într-o luptă interioară. Este furioasă şi supărată
că o acuză pe nedrept, dar simte, de asemenea, o obligaţie ciudată să fie iertătoare
şi să-i mai dea o şansă. Este un om rănit,
crede ea, nu poate fi ajutat dacă are această teamă de a
fi abandonat. Poate îl pot ajuta să treacă peste asta. Ea îşi justifică
comportamentul în acest fel, dar, de fapt, ea permite
încălcarea graniţelor sale personale.
Relaţia îi afectează în mod negativ
stima de sine.
Alegerea cea mai eliberatoare pentru
femeie ar fi acum să rupă relaţia şi să
plece pe drumul ei, fără nici un sentiment de vinovăţie.
Durerea şi frica soţului
ei nu sunt responsabilitatea ei. Durerea lui şi sentimentul
ei de vinovăţie au condus la
o relaţie distructivă. Relaţia lor era deja
încărcată emoţional, din cauza unei alte
vieţi. Scopul reîntâlnirii este
că femeia trebuie
să înveţe să lase lucrurile să
meargă fără sentimente de vinovăţie şi că bărbatul
trebuie să înveţe să stea pe propriile lui picioare din punct de vedere
emoţional. Aşa că singura soluţie
reală este să rupă relaţia. Soluţia pentru
karma femeii este
să se elibereze de sentimentul
de vinovăţie o dată pentru totdeauna.
Greşeala pe care ea a făcut-o în timpul fostei
ei vieţi nu a fost faptul că şi-a
abandonat soţul ci că s-a simţit responsabilă pentru sinuciderea lui. Plecarea soţiei lui în această viaţă îl confruntă
din nou pe soţ cu propria lui durere şi teamă şi
mai degrabă îi oferă o nouă oportunitate pentru a face faţă acestor emoţii decât de
a scăpa de ele.
Puteţi recunoaşte o întâlnire karmică
prin faptul că simţiţi imediat cealaltă persoană ciudat de familiară. Destul
de des, există, de asemenea, o
atracţie reciprocă, ceva convingător în aer,
care vă îndeamnă să fiţi împreună şi să vă descoperiţi unul pe
celălat. În cazul în care oportunitatea
este disponibilă, această atracţie puternică se poate
transforma într-o relaţie de iubire
sau o dragoste nebună. Emoţiile pe care le experimentaţi pot fi atât
de copleşitoare încât credeţi că v-aţi
întâlnit sufletul geamăn. Cu toate acestea lucrurile nu sunt ceea ce par a fi. Într-o astfel de relaţie vor exista întotdeauna
probleme care, mai devreme sau
mai târziu vor ieşi la iveală. De multe ori partenerii se implică într-un conflict psihologic, care are puterea, controlul şi dependenţa ca ingrediente principale.
Prin aceasta ei repetă o tragedie pe care în subconştient o recunosc dintr-o
viaţă anterioară. Într-o viaţă trecută ei ar fi
putut fi iubiţi, părinte şi copil,
şef şi subordonat, sau un alt tip de
relaţie. Dar amândoi
au simţit în fiecare o durere
interioară profundă
prin acte de infidelitate, abuz de putere sau, prin contrast, o
afecţiune prea puternică. A fost
un conflict profund între ei care a provocat răni adânci şi traume
emoţionale. Acesta este motivul
pentru care forţele de atracţie,
precum şi cele de respingere pot fi atât
de violente atunci când aceste întâlniri
au loc într-o nouă întrupare.
Invitaţia spirituală
pentru toate sufletele care sunt
energetic încurcate în acest fel este de a se lăsa reciproc să plece şi
să devină "entităţi-de sine-stătătoare,"
libere şi independente. Relaţiile
karmice cum sunt menţionate aici nu
sunt aproape niciodată, pe termen lung, relaţii stabile, iubitoare.
Ele sunt mai degrabă relaţii distructive, decât relaţii de vindecare. Destul de des, scopul de bază al întâlnirii este de a reuşi fiecare
să-l elibereze pe celălat. Acest lucru este ceva ce nu ar putea fi
realizat prin una sau mai multe
vieţi trecute, dar acum este o altă oportunitate de a se elibera
reciproc, prin iubire.
Dacă vă aflaţi voi înşivă într-o relaţie
care este caracterizată de emoţii
intense, care evocă multă durere şi
suferinţă, dar din care nu vă puteţi elibera, vă rog să înţelegeţi
că nimic nu vă obligă
să staţi cu o altă
persoană. De asemenea, pricepeţi
că emoţiile intense mai des se raportează la o durere profundă decât la iubirea reciprocă. Energia iubirii este
în esenţă, calmă şi liniştită, veselă şi inspiratoare. Nu este grea, obositoare
şi tragică. Dacă
o relaţie începe să aibă aceste trăsături, este
timpul să o lăsaţi să plece
mai degrabă decât să "lucraţi la ea" încă o dată.
Uneori, vă convingeţi că
trebuie să rămâneţi împreună pentru
că "împărţiţi karma"
şi pentru că trebuie "să faceţi lucrurile împreună". Voi faceţi
apel la natura karmei ca argument pentru prelungirea relaţiei, în timp ce amândoi suferiţi atât mult. De fapt, voi distorsionaţi conceptul de karmă aici. Voi nu vă
plătiţi karma împreună; karma
este individuală. Karma ca miză în astfel de
relaţii după cum am menţionat înainte
de multe ori presupune eliberarea
completă, retragerea dintr-o astfel de
relaţie în scopul de a experimenta că sunteţi întregi voi
înşivă. Din nou, rezolvarea
karmei este ceva
ce faci pe cont propriu. O altă
persoană poate atinge
sau declanşa ceva
în voi, ceva care creează o mare dramă între
voi. Dar singura
voastră sarcină şi provocare rămâne să vă rezolvaţi
propriile voastre răni interioare, nu problemele celeilalte persoane. Sunteţi
responsabili doar pentru voi înşivă.
Acest lucru este important de înţeles deoarece este una dintre principalele
capcane în relaţii. Voi nu sunteţi responsabili pentru partenerul vostru
şi partenerul vostru nu este responsabil pentru voi. Soluţia
problemelor voastre nu se află în comportamentul
celeilalte persoane. Uneori sunteţi atât de conectaţi la copilul interior al partenerului
vostru, interiorul rănit
din punct de vedere emoţional, încât simţiţi că voi
sunteţi cel care îl va "salva".
Sau partenerul vostru ar putea încerca acelaşi lucru cu voi. Dar acest lucru nu va funcţiona. Veţi consolida
emoţiile neputinţei şi victimizării în
cealaltă persoană, aşa încât ar fi mai util dacă în
cele din urmă, aţi trage linie şi v-aţi ocupa doar de voi. Este destinaţia voastră să fiţi capabili să vă simţiţi întregi şi compleţi,
cu desăvârşire pe cont propriu. Aceasta este cea mai importantă condiţie
pentru o relaţie cu
adevărat împlinită.
Vindecarea relaţiilor
Există relaţii de vindecare şi există relaţii distructive.
O caracteristică a relaţiilor de vindecare este ca
partenerii să se respecte reciproc aşa cum sunt, fără a încerca să se schimbe reciproc. Ei simt multă
plăcere unul în compania celuilalt,
dar ei nu se simt neliniştiţi, disperaţi sau
singuri dacă celălalt nu este prin preajmă. În acest
tip de relaţie
oferi înţelegere, susţinere
şi încurajare pentru cel pe care
îl iubeşti, fără a încerca să-i rezolvi
problemele. Este libertate şi
pace în relaţie. Desigur, pot exista neînţelegeri din când în când, dar emoţiile
pe care ele le aduc sunt de scurtă durată. Ambii parteneri sunt pregătiţi să ierte. Există o conexiune de inimă între ei ca urmare a faptului că ei nu preiau emoţiile
celuilalt sau greşelile
lor personale. Pentru că ei nu
trebuie să declanşeze un strat mai profund de durere, ei
nu le acordă o importanţă atât de
mare. Din punct de vedere emoţional ambii parteneri sunt independenţi. Ei îşi trag puterea
şi bunăstarea nu din
aprobarea sau prezenţa partenerului lor. El
sau ea nu trebuie să umple un gol
în vieţile lor, dar adaugă ceva nou
şi esenţial.
Într-o relaţie de vindecare partenerii se pot cunoaşte dintr-una sau mai
multe vieţi anterioare. Dar în aceste cazuri nu
prea există o povară emoţională karmică aşa
cum este descrisă mai sus. Cele
două suflete s-au putut cunoaşte
într-o viaţă anterioară într-un mod care a fost în esenţă, de încurajare şi susţinere. Ca prieteni, parteneri sau ca părinte şi copil, s-au
recunoscut reciproc ca suflete pereche. Acest fapt creează o legătură indisolubilă de-a lungul mai multor vieţi.
Să vă dau un alt exemplu.
Un tânăr creşte într-o familie săracă undeva în
Evul Mediu. El este prin natura lui blând şi sensibil
şi nu se încadrează foarte bine în mediul din jurul lui. Familia lui este
formată din oameni care muncesc din greu, mai degrabă brute decât oameni, care puţin se gândesc la natura sa visătoare,
nepractică. Când creşte, el intră într-o mănăstire.
Nu este fericit cu adevărat nici aici, pentru că viaţa
este bine reglementată şi există puţină căldură umană sau comunicare între
oamenii care trăiesc acolo. Există
totuşi un om care este un pic diferit. Este un
preot care are un rang mai mare,
dar care nu are nici un aer de autoritate şi care
este cu adevărat interesat de el.
Din când în când îl întreabă cum merg lucrurile şi îi dă de făcut câteva treburi
plăcute cum ar fi grădinăritul. De
fiecare dată când se uită unul la
altul există un sentiment de
recunoaştere, o simpatie între ei. Este o legătură tăcută,
din inimă. Deşi nu
se întâlnesc foarte des şi nici nu vorbesc foarte mult, preotul este o sursă
de speranţă şi încurajare pentru tânăr.
Într-o viaţă următoare acest om este femeie. Din nou, ea
are un caracter blând şi visător şi are
probleme în a sta pe picioarele ei. Când devine adultă ea se
împotmoleşte într-o căsătorie cu
un om care este autoritar şi face
pe şeful. La început, ea a fost înşelată de distincta,
puternica lui charismă, dar mai târziu
ea îşi dă seama că dominaţia lui o limitează şi
o asupreşte. Cu toate acestea, ea consideră că este foarte dificil să se elibereze de el. La locul ei de muncă,
uneori, ea menţionează subiectul unui coleg, un
om oarecum mai în vârstă. El o încurajează să stea
pe picioarele ei şi să rămână
credincioasă nevoilor ei. De fiecare dată când vorbeşte cu el, intuitiv, ea
ştie că el are dreptate. Apoi, după o accentuare a conflictului interior ea
divorţează de soţul ei. Legătura cu
colegul ei se schimbă acum. Ea simte afecţiune pentru
el. El se dovedeşte a fi singur. Ea simte
atât de multă linişte cu el şi i se pare
că se cunosc dintotdeauna. Ei încep o relaţie, care este afectuoasă,
relaxată şi încurajatoare pentru amândoi. Simpatia care curgea între ei într-o
viaţă anterioară acum se
conturează ca o relaţie împlinită
de soţ şi soţie.
Aceasta este o relaţie de vindecare. Femeia a
luat o decizie esenţială în a-şi lăsa soţul şi a alege pentru ea însăşi. Prin aceasta ea şi-a
afirmat independenţa ei emoţională. Acest lucru a creat baza pentru o
relaţie iubitoare, bine echilibrată cu un
suflet potrivit.
Suflete gemene
În acest punct aş
dori să spun ceva despre conceptul
de suflete gemene, probabil familiar vouă tuturor. Ideea de suflete gemene
exercită o atracţie profundă asupra voastră. Cu toate acestea, este potenţial destul de periculoasă, deoarece poate fi interpretată într-un mod care mai degrabă întăreşte durerea naşterii
şi dependenţa emoţională în fiecare dintre voi, decât o rezolvă. Acest lucru se întâmplă atunci când concepţia voastră despre conceptul
de suflete gemene este că există o altă persoană
care vi se potriveşte perfect şi care vă face să vă simţiţi întregi. Acesta este conceptul
vostru de suflet geamăn şi
anume că ar fi jumătatea voastră. Apoi
presupuneţi că unitatea şi siguranţa care vă lipsesc atât de profund o veţi regăsi în altcineva
care este perechea perfectă pentru voi.
În conformitate cu această noţiune
imatură de suflete gemene, sufletele sunt
considerate a fi două jumătăţi,
care împreună formează o unitate.
De obicei, cele două jumătăţi sunt masculin şi feminin. Deci, această noţiune nu
doar că vă
sugerează că sunteţi incompleţi, dar, de asemenea, că sunteţi în esenţă, de sex masculin sau feminin. Puteţi vedea,
probabil, că această noţiune de suflete gemene nu
este sănătoasă sau vindecătoare din punct de
vedere spiritual. Vă face dependenţi
de ceva din afara voastră.
Ea neagă originea voastră divină ce implică că eşti tot, şi bărbat şi
femeie, şi că eşti întreg şi complet în
tine însuţi. Se creează tot felul
de iluzii care vă duc departe de casă. Şi prin
"casă" Vreau să spun
propria voastră persoană, divinitatea
voastră, "Eu-l." Nici un suflet nu este menit să fie jumătatea altuia.
Sufletele gemene chiar există şi
ele sunt literalmente
ceea ce implică cuvântul:
sunt gemene. Ele sunt suflete cu acelaşi "ton
sentimental" sau vibraţie, sau aţi putea
spune cu acelaşi
moment al naşterii, ca şi în cazul
gemenilor biologici.Timpul special al naşterii, acest
moment unic în timp şi spaţiu, are o încărcătură sentimentală
unică percepută în
interiorul sufletelor care vin
la viaţă. Ele nu sunt dependente unul de altul în nici un fel.
Ele nu sunt nici bărbat,
nici femeie. Dar ele sunt cu siguranţă acordate
cu alte spirite
înrudite.
Care este motivul pentru crearea sufletelor gemene? De
ce există? Voi de multe ori
credeţi că raţiunea de a
fi pentru ceva este
efectul procesului de învăţare. Dar acesta
nu este cazul sufletelor gemene. Motivul pentru
existenţa sufletelor gemene
nu este de a
învăţa ceva. Scopul este pur şi simplu bucuria şi
creativitatea. Sufletele gemene nu au nici o funcţie în cadrul dualităţii. Vă veţi întâlni sufletul geamăn
atunci când veţi transcende dualitatea, atunci când vă veţi identifica din nou cu Dumnezeu în
interiorul vostru, care este întreg şi nedivizat şi care este
capabil să ia orice formă sau înfăţişare. Sufletele
gemene se întâlnesc din nou în călătoria lor înapoi
spre casă.
Să ne întoarcem pentru un moment la începutul călătoriei. În momentul în care ieşiţi din starea de unime
şi deveniţi un individ, intraţi în dualitate. Dintr-o
dată este întuneric şi lumină, mare şi mic,
bolnav şi sănătos, etc. Realitatea este divizată. Nu mai aveţi nici un cadru de referinţă
pentru cine sunteţi cu adevărat. La început, v-aţi luat identitatea
din "fiind-o parte-din-întreg". Acum
sunteţi o singură parte ruptă expresie a întregului. Dar, fără ştirea voastră conştientă, cineva care este egal
cu voi vă însoţeşte, cineva care
vă seamănă cât
mai mult cu putinţă. Aţi împărţit "acelaşi spaţiu" în plapuma unimii, atât de aproape unul de
celălat încât nu aţi ştiut că sunteţi
doi până nu v-aţi născut. Ceea ce-i leagă pe cei doi tu este ceva dincolo de dualitate, ceva anterior istoriei dualităţii.
Acest lucru este greu de exprimat în cuvinte în mod corespunzător,
pentru că sfidează definiţiile voastre obişnuite ale identităţii în care
sunteţi fie unul fie doi şi nu puteţi fi ambele
în acelaşi timp.
Acum, aţi fost amândoi programaţi
într-o călătorie, un drum lung cu multe experienţe. Amândoi
tu aţi experimentat extremele dualităţii,
pentru a descoperi treptat că esenţa voastră nu se
află în dualitate, ci în
afara acesteia, în ceva care-i stă la bază. De îndată ce aţi devenit profund conştienţi
de această unime de bază, călătoria voastră înapoi începe. Încetul cu încetul vă simţiţi mai puţin
ataşaţi de lucrurile exterioare
cum ar fi puterea, faima, banii sau prestigiul.
Înţelegeţi din ce în ce mai mult că cheia nu este ceea ce
experimentaţi ci cum experimentaţi. Vă creaţi propria fericire sau suferinţă prin starea
voastră de conştiinţă. Vă descoperiţi
puterea propriei voastre conştiinţe.
După ce aţi trecut prin toate maximele şi minimele dualităţii
va exista un moment în care vă
veţi întâlni sufletul geamăn. În energia şi
înfăţişarea sufletului vostru geamăn,
veţi recunoaste o parte foarte profundă din voi,
esenţa voastră de dincolo de dualitate, şi prin
această reală recunoaştere veţi începe
să vă înţelegeţi mai bine pe voi înşivă
şi să deveniţi conştienţi de cine sunteţi cu adevărat. Geamănul vostru
este un cadru de referinţă pentru
voi, care vă poartă
în afara credinţelor limitate despre voi înşivă pe care le-aţi avut în timpul
vieţii voastre şi în vieţile anterioare. V-aţi eliberat de a vedea această
oglindire a voastră în geamănul vostru,
este ca un memento şi nu are nimic de-a face cu dependenţa emoţională. Întâlnirea
voastră ajută ca fiecare dintre voi
să devină mai puternic şi mai conştient de sine ca individ, exprimând creativitatea şi iubirea voastră
pe pământ. Aceasta vă accelerează călătoria de întoarcere,
deoarece vă ajută să vă ridicaţi la
un nivel mai înalt de unitate în timp ce vă păstraţi şi vă exprimaţi pe deplin Eu-l vostru, individualitatea voastră unică.
În cele din urmă suntem cu toţii unul.
Noi suntem susţinuţi de o energie
care este universală în noi toţi. Dar,
în acelaşi timp, există o individualitate în noi
toţi. Sufletul geamăn este într-o anumită măsură,
legătura dintre individualitate şi unitate. Este
ca o piatră de temelie a unităţii. Dacă vă
conectaţi cu sufletul vostru geamăn
conştient şi material, vă va duce la crearea
a ceva nou: o
energie terţă, care se naşte din
acţiunea lor combinată. Această energie ajută întotdeauna
la sporirea conştientizării unităţii
pe o scară mai mare decât o fac doar două dintre ele. Pentru
că sunt în drum spre casă, sufletele
gemene se simt inspirate să ancoreze energiile de
iubire şi de unitate pe pământ şi
fac acest lucru într-un mod care corespunde propriilor
lor talente şi competenţe unice. În
acest mod, iubirea sufletelor
gemene pune piatra
de hotar între "fiind
unul" şi "fiind Una".
Există o legătură interioară profundă
între sufletele gemene,
dar asta nu schimbă cu nimic faptul
că acestea sunt unităţi complete ele însele. Alăturarea
lor aduce iubire
şi bucurie şi reunirea lor sporeşte creativitatea
şi autoîmplinirea. Ele se susţin reciproc fără a cădea în capcanele dependenţei
sau dependenţei emoţionale. Iubirea dintre sufletele
gemene nu este
menită să le facă pe fiecare
complete, ci să creeze ceva nou:
în loc ca cele două să devină una,
cele două vor deveni trei.
Vindecarea durerii
naşterii cosmice
Vă veţi întâlni sufletul geamăn la un moment dat. Vă rog să lăsaţi această cunoaştere să fie suficientă
pentru voi. Încercaţi să nu rămâneţi
cu speranţe şi aşteptări care vă scot din
aici-şi-acum.
Ceea ce contează în acest moment este
faptul că vă daţi seama pe deplin că dragostea
şi dorinţa de siguranţă
pe care o vreţi stăruitor sunt
prezente în interiorul vostru. Cheia
este să realizaţi că această absolută auto-acceptare nu vă poate fi niciodată oferită de către nimeni altcineva, nici măcar de sufletul geamăn.
Nu numai în
relaţiile de dragoste, dar, de asemenea, în relaţiile părinte-copil, există tentaţia
de a găsi unitatea absolută sau de
siguranţă în ceilalţi. Gândiţi-vă la un
părinte care în secret vrea ca copilul
lui să realizeze toate
visele pe care el nu şi le-a
îndeplinit, sau un copil care a crescut şi care
încă se agaţă de părinţii
lui şi îi consideră a fi un refugiu absolut
sigur.
Este important să
deveniţi conştienţi de dinamica
şi motivele care stau la baza relaţiilor voastre şi să
le vindecaţi în lumina conştiinţei voastre. Dorul de casa voastră cosmică nu
va fi vindecat de
către sau într-o relaţie. Acest lucru va fi realizat de voi singuri, prin
deplina realizare a cine sunteţi voi,
prin realizarea luminii, frumuseţii şi divinităţii voastre. Aceasta este destinaţia călătoriei.
De asemenea, nu veţi reveni la starea de
unitate din care aţi
venit."Plapuma de dragoste", din care
v-aţi născut a constituit stadiul de embrion. Acum aţi
devenit dumnezei maturi.
Veţi crea un câmp
de siguranţă absolută
şi iubire din inima voastră şi veţi permite
altora să se împărtăşească din ea
fără nici o condiţie. Aceasta este
esenţa lui Dumnezeu: iubirea necondiţionată care radiază, crează şi preţuieşte fără
nici o agendă, fără nici un calcul.
Aş vrea să vă rog acum să staţi în linişte câteva momente şi să vă simţiţi cu adevărat Eu-l, fiinţa
voastră unică, în voi înşivă. Dacă sunteţi înconjuraţi de oameni, pentru un moment
simţiţi-vă "Eu-l" foarte puternic. Necondiţionat,
sunteţi această parte
a lui Dumnezeu. Nu este ceva ce poate fi luat de la voi, este prezenţa de netăgăduit al lui ESTE.
Şi acum simţiţi cum această
realitate de netăgăduit a prezenţei Eu poate fi o sursă de
bucurie şi de tărie
pentru voi. Spuneţi da miracolului propriei voastre fiinţe şi
îmbrăţişaţi-l. Da, eu sunt
Eu. Eu sunt separat
şi unic, propria-mi fiinţă. Eu mă pot conecta profund
cu alţii, dar, de asemenea, să rămân pentru totdeauna "Eu."
Aţi putea crede că în spatele acestui adevăr se află singurătate
şi pustiire, dar vă
rog să treceţi dincolo de aceste
gânduri şi să simţiţi puterea şi vitalitatea
din voi. Dacă într-adevăr
spuneţi da individualităţii
voastre, veţi experimenta încredere de sine şi credinţă. Pe această bază veţi
crea relaţii iubitoare iar singurătatea şi pustiirea
se vor dizolva.
Atunci când sentimentele de singurătate şi pustiire
vă copleşesc, luaţi copilul din voi în
poală. Observaţi durerea în
acest copil. Este dorul de siguranţa totală, cunoscută
odată ca embrion. El vrea
să vadă acea siguranţă reflectată pe faţa partenerului
vostru, pe faţa copilului vostru,
pe faţa mamei sau
tatălui vostru, pe faţa unui terapeut. Apoi
arătaţi-i copilului faţa voastră. Voi
aveţi faţa unui înger pentru
acest copil. Voi sunteţi meniţi să vindecaţi acest
copil, în modul cel mai absolut
pe care îl puteţi visa. Nici eu, nici vreun
alt "maestru" nu este capabil să o facă pentru voi. Noi vă putem arăta doar direcţia. Voi
înşivă sunteţi salvatorii voştri.
În final, aş dori să vă invit să simţiţi comuniunea noastră pentru
un moment. Chiar dacă nu sunteţi
prezenţi şi doar citiţi acest
material, simţiţi conectarea noastră. Nu
vă concentraţi pe individualitate acum, ci pe comuniunea
noastră într-un mod foarte liber şi uşor.
Simţiţi energia, simţi
ceea ce ne aduce împreună.
Este o dorinţă pentru
o stare de plenitudine. Acum, imaginaţi-vă că suntem
înconjuraţi de cea mai puternică
energie care există, energia
sinelui vostru trezit, energia îngerului din voi. Să ne permitem să respirăm
în această energie şi să stăm un minut pentru a simţi profund puterea sa.
Vă mulţumesc pentru prezenţa dumneavoastră.
© Pamela Kribbe
www.jeshua.net
|
|