Timpul

La cel mai înalt nivel al unităţii, nu este timp. Acesta este nivelul Spiritului, al lui Dumnezeu, al fiinţării pure. La acest nivel, nu există nici o dezvoltare, nu  există " a deveni" ci doar "a fi."

La cel mai scăzut nivel de unitate, la care separarea este experimentată cel mai puternic, este angajată o noţiune de timp goală, liniară. Prin "goală" Vreau să spun o noţiune ştiinţifică, abstractă de timp care este complet lipsită de subiectivitate şi de conţinutul simţirilor. Timpul în această accepţiune este o structură obiectivă în afara voastră. Timpul este ceva prevăzut peste experienţele voastre ca un cadru extern.

Un "curriculum vitae", de exemplu, pe care îl trimiteţi atunci când aplicaţi pentru un loc de muncă de multe ori constă în prezentarea obiectivă şi cronologică a faptelor. În acest an am făcut asta, în acel an am absolvit acea şcoală, etc. Puneţi accentul pe latura vizibilă, exterioară a lucrurilor. Partea interioară a lucrurilor - motivaţia, semnificaţia, subiectivitatea - este lăsată pe dinafară.

Pe nivelele energetice dintre unitate şi separare, timpul este o realitate care "fluctuează" cu experienţa voastră. Timpul este o noţiune experienţială: un fel de a grava experienţa. La aceste nivele,  este timp dar nu este ceva independent sau extern experienţelor voastre.

De exemplu, cu privire la planurile astrale unde călătoriţi în timpul somnului şi, de asemenea, după ce muriţi, nu există nici un "ceas al timpului." Ceasul este ultima încercare de a dezlega timpul de subiectivitate, adică de voi şi de experienţele voastre. Este o mare iluzie. Pe nivelul astral, timpul este ritmul experienţelor voastre. Uneori vă odihniţi, apoi vă întâlniţi cu cineva, apoi studiaţi ceva pentru voi înşivă, etc.  Punctul în care o etapă se încheie şi o alta începe nu este determinată de ceasul timpului - ceva exterior - ci de fluxul interior de sentimente, de ceea ce vă pare natural.

Acest sentiment natural al timpului sau ritmului poate fi deasemenea parte din viaţa pe pământ. Subiectivitatea timpului, şi anume faptul că timpul poate fi experimentat diferit în circumstanţe diferite, vă este familiară tuturor. Spuneţi că "timpul zboară" atunci când vă distraţi, în timp ce timpul pare că stă, atunci când sunteţi în sala de aşteptare la dentist sau la o coadă la supermarket.

Acum scepticul din voi ar putea spune: timpul este perceput ca fiind deplasarea înceată atunci când circumstanţele sunt experimentate ca negative, întrucât timpul trece aparent mai repede atunci când circumstanţele sunt pozitive. Dar timpul în sine este întotdeauna acelaşi, ticăind în acelaşi mod rigid, indiferent cum experimentăm lucrurile.

Acesta este "cadrul obiectiv " al noţiunii de timp numită, de asemenea, şi noţiunea liniară de timp. Ea provine dintr-o abordare raţionalistă, ştiinţifică a timpului.

Dar imaginaţi-vă că nu ar exista nici un ceas, nici zi nici noapte, nici influenţe naturale cum ar fi soarele, luna şi mareele prin care să măsuraţi timpul. Atunci v-aţi putea baza doar pe propriul vostru sentiment subiectiv de timp.

Măsura voastră obiectivă a timpului - ceasul - nu este într-adevăr bazată pe ceva exterior, ci este produsul minţii umane care doreşte să împartă şi să clasifice. Mintea umană are abstractizată o anumită ordine a lucrurilor din fenomenele naturale de pe pământ. Dar, " timp în sine", independent de factorul uman, nu există. Este o iluzie care este produsă de un tip de conştiinţă, care este prinsă în credinţa în separare.

Timpul este, în esenţă, subiectiv. Timpul este o modalitate de a sculpta experienţa în aşa fel încât să-i puteţi da un sens. De exemplu, puteţi spune despre cineva: "el este un suflet bătrân." Vă referiţi, de fapt la numărul de ani sau de vieţi, atunci când vă referiţi la bătrâneţe? Sau prin "bătrân" vreţi să spuneţi că el exprimă anumite calităţi, cum ar fi înţelepciune, echilibru şi seninătate, mai degrabă decât o anumită durată de timp? Referirea la timp în expresia "suflet bătrân" este de fapt o referire la experienţă.

Timpul, în deplinul sens al cuvântului este "dinamica de a deveni" la nivel interior. Acesta poate fi un concept util în măsura în care vă ajută să articulaţi ritmul natural sau fluxul lucrurilor. Dar când este conceput ca ceva obiectiv, aflat de o parte şi de cealaltă a voastră, el tinde să vă limiteze şi să vă distragă. Voi nu sunteţi limitaţi la un anumit termen. Voi nu sunteţi o fiinţă liniară . Există niveluri ale fiinţei voastre care sunt în afara cadrului de timp pe care îl experimentaţi în prezent. Este un aspect al vostru, adică multidimensionalitatea voastră asupra căreia dorim să vă atragem atenţia acum.

Multidimensionalitatea

În conformitate cu noţiunea liniară de timp, voi nu puteţi fi prezenţi în mai mult de un singur loc în acelaşi timp. Prin "voi" conceptul liniar se referă la corpul vostru, creierul şi conştiinţa voastră, care este cumva legată de corp / creier. (Ştiinţa nu poate explica încă exact modul în care corpul şi conştiinţa sunt "legate", dar trebuie menţionat - în general - că conştiinţa nu poate exista fără un corp fizic.)

Potrivit " întregului ", conceptul de timp subiectiv, voi sunteţi prezenţi oriunde sălăşluieşte conştiinţa voastră. Unde sunteţi, în timp şi spaţiu, este determinat de concentrarea conştiinţei voastre, nu de locaţia corpului vostru.

De exemplu: sunteţi la gară, aşteptând ca trenul vostru să sosească. Va dura ceva timp încă, aşa că vă aşezaţi şi staţi privind în gol pentru un timp şi pe nesimţite intraţi într-o stare uşor modificată a conştiinţei. Vă gândiţi la cineva cu care aţi vorbit ieri. Vă reamintiţi acea conversaţie cu uşurinţă şi vă reamintiţi foarte bine cum v-a afectat. Retrăiţi anumite aspecte ale acestei conversaţii, atrăgând în Acum, momentele din trecut. Ceea ce de fapt faceţi este să călătoriţi în trecut şi să vizitaţi din nou energiile din acel moment. Energia voastră prezentă, de acum, interacţionează cu energia voastră din trecut, eventual crează schimbări în experienţa voastră din acel moment şi modifică astfel trecutul.

Prin modificarea trecutului nu înseamnă că modificaţi orice fapte fizice, ci că le suprapuneţi o interpretare sau perspectivă diferită. Prin modificarea conţinutului simţit, al unui anumit eveniment din trecut, într-un anumit sens modificaţi evenimentul pentru voi.

Gândiţi-vă la acest exemplu.

Aţi avut o conversaţie cu cineva, care s-a simţit jignit de o remarcă de-a voastră, remarcă care nu a avut deloc intenţia de critică. O altă persoană cu care aţi vorbit a început să vă mustre şi apoi a plecat. Acum voi la rândul vostru vă simţiţi ofensaţi, vă simţiţi neînţeleşi, furioşi şi şocaţi în acelaşi timp. După ce aţi ajuns acasă v-aţi simţit tulburaţi pentru câteva ore, dar apoi v-aţi liniştit şi aţi avut un somn bun. Dimineaţa următoare în gară, a trebuit să aşteptaţi trenul şi v-aţi amintit brusc această conversaţie aparte, în care lucrurile au mers, în mod surprinzător, prost. Acum privind dintr-o altă perspectivă, diferită , brusc vă daţi seama de ce omul s-a simţit atât de jignit de remarca voastră. Vă amintiţi unele fapte din trecutul său, fapte de care pur şi simplu aţi uitat înainte de a fi avut această conversaţie. Puteţi vedea acum reacţia lui emoţională într-o lumină total diferită, mai ales că nu are nimic de a face cu voi. Nu voi aţi fost cei care cauzat rana; voi numai aţi zgândărit o rană mai veche care  în interiorul lui mai doare. Această perspectivă generează în voi un răspuns emoţional diferit. Simţiţi un sentiment de uşurare, înţelegere şi da... iertare. "Oh, văd ... acum am înţeles ... săracul."

În acel moment, aţi recreat trecutul. I-aţi suprapus o interpretare diferită a faptelor care înlocuieşte răspunsul vostru iniţial. Să fie clar, acest lucru nu înseamnă că răspunsul vostru iniţial nu a avut loc, doar că energiile de furie, şoc şi neînţelegere au fost transformate în înţelegere şi iertare. O "alchimie spirituală" a avut loc prin interacţiunea dintre trecut şi prezent.

Într-adevăr, faptele fizice nu sunt atât de importante. Conţinutul simţit într-o situaţie, reacţia voastră energetică la aceasta, acestea într-adevăr formează viaţa şi realitatea voastră. Prin urmare, am putea spune pe bună dreptate că puteţi modifica trecutul călătorind prin timp pentru energiile trecute care au încă nevoie de rezolvare.

În timp ce staţi în staţie desfăşurând călătoria voastră în timp, există unele straturi din conştiinţa voastră care sunt încă prezente în corpul vostru. Puteţi simţi " în spatele minţii voastre " când mâinile vă devin reci sau când tinerii din spate vorbesc cu voce tare.

Conştiinţa este capabilă să se împartă. Aceasta poate fi în locuri diferite în acelaşi timp, în sensul că conştiinţa poate sălăşlui în realităţi energetice diferite în acelaşi timp.

Acesta este sensul multidimensionalităţii. Conştiinţa voastră nu se limitează la spaţiu şi timp. Deşi aveţi un acord de bază în timpul vieţii pe pământ că o parte a conştiinţei voastre este întotdeauna legată de corpul vostru pământesc, conştiinţa voastră nu este, prin urmare limitată la un anumit moment în timp. Voi nu sunteţi limitaţi de trecut sau viitor, pentru că ele nu sunt fixe. Ele sunt domenii lichide de experienţă. Ele sunt schimbătoare şi puteţi interacţiona cu ele din Acum.

Conştiinţa voastră este multidimensională chiar şi atunci când credeţi că sunteţi închişi în corpul vostru fizic. Ştiţi expresia: "A fi blocat în trecut ?" Cineva nu se poate elibera de trecut şi conştiinţa lui este plină cu experienţele trecute şi cu emoţii cum ar fi regretul, remuşcarea sau doar durerea. Această persoană "nu este aici".  Ea este literalmente în trecut. Ea, ca în exemplul de mai sus, interacţionează cu trecutul din momentul acum, dar nu într-un mod eliberator, alchimic. Corpul ei este prezent în aici şi acum, dar ea este blocată în trecut. Timpul pentru ea stă pe loc, în timp ce ceasul ticăie şi măsoară trecerea săptămânilor şi lunilor. Acest lucru se datorează faptului că ea nu se mişcă experienţial.
Ea nu curge cu procesele naturale ale vieţii şi ale experienţei. Acesta este un exemplu de multidimensionalitate. Chiar şi atunci când vă limitaţi la o astfel de viziune îngustă a conştiinţei, sunteţi o fiinţă multidimensională. Prin aceasta vreau să spun că multidimensionalitatea nu este ceva ce devii, este ceva ce eşti. Aceasta este natura voastră, ea este starea voastră naturală de a fi.

Adevărata întrebare este: cum poţi fi multidimensional într-un mod eliberator şi transformator ? Cum îţi poţi angaja multidimensionalitatea în aşa fel încât să poţi circula liber prin dimensiuni şi să nu-ţi pierzi legătura cu spiritul tău divin ? Fiind multidimensional dintr-un spaţiu de înţelepciune şi de conştientizare: acesta este destinul vostru spiritual. Este destinul vostru să deveniţi creatori multidimensionali pe deplin conştienţi.

A fi conştienţi multidimensional înseamnă că v-aţi eliberat de iluzia timpului liniar, ceea ce înseamnă de asemenea că v-aţi eliberat de ideea că nu sunteţi mai mult decât corpul vostru.

A fi conştienţi multidimensional presupune a vă identifica cu spiritul (Dumnezeu) din interiorul vostru care este absolut liber să intre în orice tărâm de experienţă, de dimensiune, ce alege.

A fi conştienţi multidimensional este o parte esenţială a realităţii Noului Pământ.

Motivul pentru care vă luptaţi cu conceptul multidimensionalităţii este că voi îl concepeţi "a fi în două locuri diferite în acelaşi timp" într-un mod fizic. Corpul vostru fizic nu poate fi în două locuri fizice în acelaşi timp. Cu toate acestea dimensiunile nu sunt locuri fizice, nu sunt "bucăţi de materie," ca să spunem aşa. Dimensiunile sunt tărâmuri ale conştiinţei, sfere de conştiinţă care respectă anumite legi energetice.

Conştiinţa voastră poate împărtăşi dimensiuni diferite, în acelaşi timp. Acest lucru se întâmplă ACUM. Există realităţi din trecut, viitor, planuri astrale, vieţi trecute, ale îngerului din voi şi chiar mai mult, care se intersectează şi se întâlnesc în interiorul vostru chiar aici, chiar acum. Voi sunteţi multidimensionali acum, dar sunteţi multidimensionali într-un mod conştient ? Permiteţi dimensiunilor să curgă în voi şi în afară de voi, acceptaţi ceea ce energiile vă aduc şi le puteţi recunoaşte ca fiind ale voastre ?

Voi interacţionaţi cu alte dimensiuni a căror parte sunteţi tot timpul, dar când o faceţi într-un mod conştient şi de acceptare, voi, de fapt, transformaţi aceste realităţi dimensionale. Prin îmbrăţişarea energiilor blocate sau înfrânate din aceste dimensiuni şi aducerea lor în lumina conştiinţei voastre, eliberaţi şi integraţi părţi din Sinele vostru şi vă schimbaţi prezentul.

Multe tărâmuri ale conştiinţei se întâlnesc în voi şi sunteţi în esenţă, maestrul care alege să experimenteze unul dintre ele. Sunteţi liberi să călătoriţi prin oricare dintre ele, rapid sau lent, aproape sau departe. Atâta timp cât vă identificaţi cu Spiritul din voi, veţi păstra conştientizarea faptului că sunteţi liberi.

Dar când vă blocaţi în gândurile de limitare, care deţin convingeri că "acest lucru nu este posibil", "aşa ceva nu este permis", "acest lucru va merge prost", etc, vă scufundaţi în iluzia separării. Sunteţi prinşi în iluzia timpului liniar, iluzia că sunteţi un corp, iluzia că sunteţi separaţi de Dumnezeu. În acest fel, sufletul devine temporar "legat" de anumite tărâmuri de experienţă. Sufletul îşi uită originile sale adevărate, divinitatea şi libertatea sa.

Această capturare sau "legare" este, de asemenea, numită karma.

A vă "dezlega " sau a vă elibera de multe ori presupune un număr de etape sau stadii a ceea ce se  numesc "creşteri interioare." Din punct de vedere uman liniar, "eliberaţi karma" şi vă transformaţi încet în acord cu cele patru etape de dezvoltare interioară pe care le-am descris în această serie numită Lucrătorii în Lumină. Din punct de vedere al Spiritului,  pur şi simplu reveniţi înapoi în starea voastră naturală de conştientizare divină. Din acest punct de vedere, eliberarea karmei nu este altceva decât reamintirea divinităţii voastre.

Lumina Sinelui Vostru

Multe dimensiuni, multe tărâmuri de conştiinţă se întâlnesc în voi. Şi voi sunteţi cu adevărat maestrul, creatorul tuturor câmpurilor dimensionale. Sunteţi o stea cu multe raze, un suflet conştient cu multe manifestări. Sunteţi liberi să activaţi orice realitate pe care o alegeţi.

Dacă scăpaţi de noţiunea de timp liniar sau cronologie, vă permiteţi să credeţi că trecutul sau viitorul nu vă determină. Puteţi apoi să simţiţi că vă aflaţi în centrul unui câmp de dimensiuni vibrator, toate provenind de la o divină, atemporală sursă: voi.

Imaginaţi-vă în centrul tuturor acestor realităţi, al tututor acestor posibilităţi, apoi alegeţi-o pe cea care poartă cea mai multă Lumină pentru voi.

Alegeţi raza cea mai frumoasă, cea mai strălucitoare din câmp, şi apoi, pentru o clipă, mergeţi în interiorul vostru şi simţiţi cum este să FIŢI acea rază.

'> Acesta este Sinele vostru de Lumină.
Aceasta este partea din voi care îi place cel mai mult lui Dumnezeu.
În mod tradiţional, fiinţele cele mai apropiate de Dumnezeu sunt numite arhangheli.
Şi asta este ceea ce sunteţi, în această dimensiune, chiar acum.
Sunteţi cu adevărat arhangheli.

Arhanghelii sunt fiinţe care sunt foarte aproape de Spiritul lui Dumnezeu, dar ei nu sunt complet una cu El. Ei sunt un cu pas mai îndepărtaţi de conştiinţa absolută, în sensul de Fiinţă pură, fără diferenţiere, devenind individualităţi.

Arhanghelii au un fel de individualitate. Nu este unicitate pentru toţi. Un arhanghel poate fi format să aibă anumite caracteristici. Nu se poate spune aceasta despre Dumnezeu sau Spirit. Dumnezeu este totul şi nimic. Din această cauză, arhanghelii au intrat în "tărâmul separării," domeniul "eu" versus "Alţii". Ei sunt parte din dualitate, oricât de puţin.

Un arhanghel este un aspect al lui Dumnezeu care s-a manifestat pe sine însuşi ca o Fiinţă specială, o Formă particulară. Filozoful grec Platon a numit aceasta o idee, care, în termenii noştri, este o bază sau  un "arhetip" al realităţii energetice care transcende lumea fizică. În acest sens Arhanghelii sunt Idei platonice. Există un arhanghel (idee) al Iubirii, al Adevărului, Binelui, etc, fiecare încorporând energia unui anumit aspect al lui Dumnezeu. Arhanghelii nu sunt atât de mult persoane cât câmpuri de energie, cu un parfum individual.

De ce Spiritul sau  Dumnezeu îşi externalizează aspectele lui însuşi în acest fel?

Bucuria de creativitate a fost cea care a făcut acest lucru.

Energiile arhanghelilor sunt o expresie a nesfârşitei bucurii creatoare a lui Dumnezeu.

Arhanghelii nu sunt în afara lui Dumnezeu. Nimic nu este în afara lui Dumnezeu. Dumnezeu este în tot. Dumnezeu este prezent în toate energiile create ca un "aspect al spiritului". Acest aspect este cel ce face ca toate aceste energii să fie una.

Ceea ce separă o fiinţă de altă fiinţă, ceea ce o face diferită şi unică, este "aspectul sufletului." Aspectul sufletului acoperă individualitatea unei fiinţe.

Toate fiinţele create care au individualitate sunt cu adevărat o împreunare dintre spirit şi suflet, dintre conştiinţă (spirit) şi experienţă (suflet).

Creaţia este un dans al Spiritului şi al Sufletului.

Arhanghelii sunt, ca să spunem aşa, primii născuţi ai lui Dumnezeu. Nu "primii" într-un sens liniar, ci în sensul de a fi foarte aproape de Dumnezeu. Ei poartă în interiorul lor o conştientizare profundă a divinităţii lor, "aspectul spiritului." Oamenii percep arhanghelii ca o lumină strălucitoare şi pură.

Există arhangheli diferiţi. Fiecare arhanghel emană energie ca razele de lumină a unui soare. Prin emiterea acestor raze mai departe şi mai departe, arhanghelii intră în contact cu spaţii necunoscute, cu tărâmuri de experienţă noi pentru ei. Energia arhanghelică ajunge afară şi în această mişcare spontană, creativă, se poticneşte de ceea ce este Altfel decât ea, care nu este lumină, ci întuneric. Întuneric aici înseamnă doar: mai îndepărtat de Unime / Spirit, aflat mai departe, într-un tărâm de individualitate.

Dumnezeu sau Spiritul nu este nici întuneric, nici lumină. Dumnezeu pur şi simplu este. Arhanghelii sunt fiinţe de lumină. Prin crearea Luminii, Dumnezeu a creat, de asemenea, Întunericul. Aceasta s-a întâmplat, pur şi simplu, pentru că arhanghelii sunt în dimensiunea dualităţii, în afara Unimii. Ei au un sentiment de individualitate. Crearea Luminii însuşi (a îngerilor) a adus cu sine crearea Întunericului însuşi, o parte a Sinelui în care lumina este absentă. Este o frumuseţe în această polaritate, deoarece aceasta constituie dinamica creaţiei.
Dumnezeu, existenţă pură şi conştiinţă, tânjea după experienţă, şi această experienţă a avansat prin universul creat, prin prezenţa ei în lumină şi în aspectele ei întunecate.

Dumnezeu nu ştia ceea ce arhanghelii aveau să experimenteze, după ce au intrat în sfera dualităţii. Aceasta este ceea ce el a râvnit: nu să cunoască totul, ci să experimenteze ceva nou.

Prin păşirea în afara Unimii, arhanghelii au intrat într-un spaţiu gol, un spaţiu al potenţialităţii, un spaţiu cu posibilităţi nesfârşite.

Arhanghelii au aflat că ei ar putea crea multe forme şi să trăiască în ele. Orice formă o locuieşti ca fiinţă conştientă ai un anumit unghi sau perspectivă , care permite "conştiinţei neformate" să experimenteze lucruri în moduri specifice.

Întregul proces în care arhanghelii s-au aventurat pentru a experimenta poate fi descris ca o imensă cascadă de lumină strălucitoare.Energia  arhanghelilor este revărsată de către Dumnezeu / Sursa ca un flux masiv de apă cristalină, luminoasă, curgând în fiecare direcţie. În cadrul acestui flux imens de apă, fluxuri mai mici s-au despărţit, divizându-se în fluxuri chiar mai mici, până când acestea au ajuns mici picături de lumină lichidă .Aceste picături pot fi comparate cu unităţile individuale de conştiinţă, fiecare cu propriul ei set de experienţe.

Dansul spiritului şi al sufletului a început acum cu adevărat!

Unităţile individuale de conştiinţă, pe care le numim suflete, au mers mai departe cu călătoria lor. Ele purtau în adâncul lor energia Spiritului sau Sursei, precum şi energia arhanghelului provenită de la aceasta. Dar cu cât au călătorit mai departe şi mai departe, au ajuns la experienţa în care a fost posibil să-şi uite originile, să uite de divinitatea lor şi să devină pierduţi în întuneric şi iluzie. Această polaritate lumină - întuneric putea fi cel mai bine experimentată ca fiinţă umană care trăieşte pe pământ.

Atunci când descriem procesul prin care arhanghelii proveniţi de la sursă în cele din urmă devină umani, pare a fi o poveste liniară, cronologică. Dar nu este chiar aşa. Emanaţia sau cascada de energie de la Dumnezeu, are loc chiar Acum. Această poveste este despre identităţi care sunt disponibile pentru voi Acum, nu despre cine aţi fost în unele din trecutul îndepărtat. În acest moment, există un strat de energie angelică pură în voi, un strat de lumină pură. Există în voi, de asemenea, straturile de confuzie şi teamă. Dar puteţi alege, în orice moment, să fiţi Lumina însuşi, îngerul care sunteţi. Acest lucru nu este ceva ce trebuie să dezvoltaţi, este pur şi simplu o parte a celui/celei care sunteţi.

Este important să realizaţi că nu aveţi nevoie să priviţi în sus la maeştrii spirituali, ghizi sau îngeri. Nu există  nici o autoritate superioară vouă. Voi înşivă aparţineţi  "primilor născuţi" şezând lângă tronul lui Dumnezeu. Voi înşivă sunteţi şi Dumnezeu şi îngeri.

Cel mai simplu mod de a intra în contact cu sinele vostru de Lumină este prin conectarea cu stratul de conştiinţă pură, Spiritul pur din interiorul vostru. Puteţi face acest lucru devenind liniştiţi atât la nivel interior cât şi exterior. Liniştea pe care o experimentaţi atunci este cu adevărat mereu prezentă în voi, trebuie doar să deveniţi conştienţi de ea.

Când sunteţi conectaţi la linişte, dimensiunea eternităţii din interiorul vostru, puteţi simţi dorinţa Spiritului de a experimenta. Din această dorinţă s-a născut Sinele vostru de Lumină.

Sufletul experimentează cea mai mare bucurie în interacţiunea dintre Spirit şi experienţă, interacţiunea dintre divinitate şi umanitate. Acesta este secretul universului.

Atunci când eşti Spirit pur, realitatea ta este statică. Nimic nu se schimbă. Experienţa şi mişcarea apar numai atunci când există o relaţie cu ceva în afara ta / Spirit. Când simţi ceva, altceva decât pe tine însuţi, apare o invitaţie de a explora, de a simţi, pentru a afla. Dar pentru a experimenta ceva, altceva decât pe tine, va trebui să te îndepărtezi de absolutul Unimii, de Dumnezeu / Spirit. Când faci asta, vei deveni un suflet individual.

Sunteţi suflete unice: cu un picior în tărâmul Absolutului, şi un picior în tărâmul Relativului (dualităţii).

În explorarea relativităţii (dualităţii), puteţi merge atât de departe de Acasă încât să pierdeţi contactul cu Spiritul din interiorul vostru. Din această cauză sufletul vostru se pierde în iluzia fricii şi separării.

Cea mai mare bucurie posibilă este atunci când intraţi în tărâmul Experienţei în timp ce rămâneşi conectaţi cu Spiritul, cu Acasă. Interacţiunea echilibrată dintre spirit şi suflet este sursa celei mai mari creativităţi şi iubiri.

Din această perspectivă, sunteţi toţi pe calea de a găsi echilibrul corect între Unimea absolută şi a fi un suflet individual. Cei dintre voi care sunt Lucrători în Lumină în prezent lucrează spre o mai bună conştientizare a unirii lor cu Spiritul. Ei au călătorit în dualitate mult şi departe, şi ei, adică voi, dragii mei cititori, sunteţi gata să vă întoarceţi Acasă. Nu într-o Acasă statică sau Unime Pură, ci într-o realitate dinamică, creativă  a divinului, oameni multidimensionali a căror experienţe vor fi pline de bucurie şi lumină.

În toţi cei care citiţi aceasta există o dorinţă intensă pentru Acasă şi o determinare profundă în a cunoaşte cu adevărat cine sunteţi. Păstraţi dorinţa şi fermitatea în viaţă şi aveţi încredere în ea, pentru că ea vă va aduce Acasă.

© Pamela Kribbe 2004
www.jeshua.net