|
Mesaj de la Jeshua prin Pamela Kribbe
Deschiderea către Spirit
Am
distins patru etape în tranziţia de la conştiinţa bazată pe ego la conştiinţa
bazată pe inimă :
1. A fi nemulţumiţi de ceea ce conştiinţa
bazată pe ego are să vă ofere, dorul
de "altceva" : începutul sfârşitului.
2. A deveni conştienţi de legăturile voastre cu conştiinţa bazată pe
ego, recunoaşterea şi eliberarea emoţiilor
şi gândurilor care
o însoţesc: mijlocul sfârşitului.
3. A lăsa să moară energiile vechi bazate pe ego din interiorul vostru, azvârlind coconul, devenind noul
vostru sine: sfârşitul sfârşitului.
4. Trezirea în interiorul vostru a
conştiinţei bazate pe inimă, motivată
de iubire şi de libertate; ajutorul dat celorlaţi să facă tranziţia.
Vom vorbi acum de
ultima etapă, etapa a patra: deschiderea către Spirit.
Când intraţi în stadiul patru, găsiţi un
loc de pace şi
linişte în interiorul vostru. Puteţi intra frecvent în contact cu liniştea din inima voastră ştiind că este eternă. Tot
ceea ce aţi experimentat este relativ faţă de
această nelimitată şi atotcuprinzătoare Fiinţare.
Acest loc al
păcii şi liniştii interioare
a fost numit
Spirit.
În tradiţiile voastre ezoterice se face o distincţie între spirit, suflet
şi trup.
Corpul este locuinţa fizică a sufletului pentru o perioadă limitată de timp.
Sufletul este ancora experienţei non-fizice, psihologice. El
poartă experienţele multor vieţi. Sufletul se
dezvoltă de-a lungul timpului şi
creşte încet fiind ca o piatră cu multe
faţete frumoase, fiecare
faţetă reflectând un tip de experienţă şi
cunoaştere diferită, bazată pe aceasta.
Spiritul nu se schimbă şi nici
nu creşte în timp.
Spiritul este în
afara timpului şi a spaţiului.
Spiritul din voi este
etern, atemporal partea din voi care este Una
cu Dumnezeu care
v-a creat. Este conştiinţa
divină care este fundamentul
vostru de exprimare în spaţiu şi timp. Aţi fost născuţi
dintr-un tărâm al conştiinţei pure şi
aţi dus în voi o
parte din acea conştiinţă prin toate manifestările voastre în formă materială.
Sufletul împărtăşeşte dualitatea.
Este afectat şi
transformat de experienţele
sale în dualitate.
Spiritul se află în afara dualităţii. Acesta este
contextul în care totul se dezvoltă şi
evoluează. Aceasta este Alfa şi Omega, care s-ar putea
pur şi simplu numi Fiinţa sau Sursa.
Liniştea, exterioară dar mai ales interioară,
este cea mai bună intrare pentru a experimenta aceasta energie mereu prezentă,
care sunteţi Voi în esenţa voastră cea mai profundă. În linişte, puteţi să
luaţi legătura cu cea mai miraculoasă şi evidentă
existenţă care este acolo: Spiritul,
Dumnezeu, Sursa, Fiinţa.
Sufletul poartă amintirile multor
încarnări. El cunoaşte şi înţelege mult mai mult decât
personalitatea voastră pământească. Sufletul este
conectat la surse extrasenzoriale ale cunoaşterii, cum ar
fi personalităţile voastre din viaţa voastră din trecut şi ghizii sau cunoştinţele din tărâmurile
astrale. În ciuda acestor legături, sufletul poate fi într-o stare de confuzie,
de ignoranţă faţă de adevărata sa natură. Sufletul poate fi traumatizat
de anumite experienţe şi, din această cauză să rămână într-un loc întunecat
pentru un timp.
Sufletul evoluează în mod continuu
şi câştigă în înţelegerea dualităţii
inerente vieţii de pe pământ.
Spiritul este punctul fix în această dezvoltare.
Sufletul poate fi
într-o stare de
întuneric sau de iluminare.
Nu la fel şi spiritul. Spiritul este Fiinţa pură, conştiinţa pură. Este în aceeaşi
măsură atât în întuneric, cât şi în
lumină. Este unitatea
care stă la baza dualităţii. Când aţi ajuns la
etapa a patra de transformare
de la ego la
inimă, vă conectaţi
cu Spiritul. Vă
conectaţi cu Divinitatea
voastră.
Conectarea cu Dumnezeu
în interiorul tău este ca şi cum ai fi scos
din dualitate rămânând
în acelaşi timp pe deplin prezent
şi împământat. În
această stare, conştiinţa
voastră este umplută cu un extaz adânc, dar
liniştit: un amestec de pace şi bucurie.
Îţi
dai seama că nu
eşti dependent de nimic în afară de
tine. Eşti liber. Eşti cu adevărat în lume,
dar nu al ei.
Conectarea cu spiritul
în interiorul vostru nu este ceva
care se întâmplă o
dată pentru totdeauna. Este
un proces lent
şi treptat, în
care vă conectaţi,
deconectaţi, reconectaţi ... Treptat, accentul
conştiinţei voastre se deplasează de la
dualitate la unitate.
Se re-orientează
în sine, constatând în cele din urmă
că este atras către linişte, mai
degrabă decât către gânduri şi emoţii.
Prin linişte ne
referim la a fi pe deplin centrat şi prezent, într-o
stare de conştientizare
fără prejudecăţi.
Nu există metode sau
mijloace determinate pentru a ajunge acolo.
Cheia pentru conectarea
cu Spiritul vostru
nu este să urmaţi
unele discipline (cum ar fi meditaţia sau postul
etc), ci să înţelegeţi
cu adevărat - să
înţelegeţi că liniştea este cea care vă aduce
acasă nu gândurile
sau emoţiile.
Această înţelegere creşte încet pe măsură ce deveniţi tot mai conştienţi de
mecanismul gândurilor şi emoţiilor
voastre. Vă eliberaţi de vechile
obiceiuri şi vă deschideţi către noua
realitate a conştiinţei bazate
pe inimă. Conştiinţa
bazată pe ego din interiorul vostru se
ofileşte şi încet moare.
Moartea
nu este ceva ce faci, ci este ceva ce
permiţi să se
întâmple. Te predai procesului de a muri. Moartea
este un alt cuvânt
pentru schimbare, transformare. Întotdeauna acest lucru este aşa. Moartea
este întotdeauna o
eliberare de vechi
şi o deschidere
către nou. În cadrul acestui proces, nu
există nici un unic moment
în care "să
nu fii", adică în care să fii mort
după definiţia voastră. Moartea aşa cum o definiţi voi este o iluzie. Doar teama
voastră de schimbare este cea care vă face
să vă fie frică de moarte.
În timpul vieţii voastre
vă este frică nu numai de moartea fizică, ci
şi de moartea
emoţională şi mentală . Dar fără de moarte, lucrurile
ar deveni fixe
şi rigide. Aţi
deveni prizonierii vechilor forme:
un organism uzat,
modele de gândire învechite, reacţii emoţionale
limitate. Sufocant, nu-i aşa ?
Moartea este un
eliberator. Moartea este o cascadă de apă proaspătă care
sparge vechile şi ruginitele bariere şi vă
propulsează în noi
zone ale experienţei.
Nu vă temeţi de moarte. Nu există moarte, doar
schimbare.
Trecerea
de la conştiinţa
bazată pe ego la viaţa centrată pe inimă
este în multe feluri o experienţă a morţii. Cu cât mai mult vă identificaţi
cu Spiritul, cu Dumnezeul din voi, cu atât mai mult eliberaţi lucrurile
pe care le-aţi utilizat ca să vă faceţi griji sau pe
care le-aţi folosit pentru a pune
o mulţime de energie
în ele. Vă daţi seama la niveluri din ce în ce mai profunde şi
mai adânci că nu
există cu adevărat nimic ce să faceţi, numai să fiţi. Când
vă identificaţi cu
fiinţa voastră, mai
degrabă decât cu gândurile efemere
şi emoţiile care trec prin voi, viaţa voastră este afectată
imediat. Spiritul nu este ceva abstract.
Este o realitate pe
care o puteţi aduce cu adevărat
în viaţa voastră. Fiind în contact cu
această puritate a sursei totul se va schimba
în cele din urmă în viaţa voastră. Dumnezeu,
sau Sursa sau
Spiritul, este prin natura sa creator, dar în
moduri care sunt
aproape de neînţeles pentru voi.
Spiritul este tăcut
şi peren şi
totuşi creativ. Realitatea
divină nu poate
fi înţeleasă cu adevărat de către minte. Ea
poate fi numai simţită. Dacă permiteţi
acest lucru în viaţa voastră
şi îl recunoaşteţi
ca şoaptă a inimii
voastre, totul începe încet să-şi găsească locul. Când vă aflaţi în
realitatea spiritului, conştientizarea tăcută care se află în spatele tuturor experienţelor voastre vă opreşte împingerea sau forţarea asupra realităţii. Permiteţi
lucrurilor să reintre în starea lor naturală de a fi.
Redeveniţi Sinele vostru natural, adevărat. Acest
lucru are loc într-un mod armonios, semnificativ. Vă confruntaţi cu faptul că lucrurile vin împreună
într-un mod care
are un ritm
natural, un flux natural al lui. Tot ce trebuie
să faceţi este să rămâneţi acordaţi acestui ritm divin şi să
daţi drumul temerilor şi neînţelegerilor care
vă fac să vreţi să interveniţi.
A-i ajuta pe alţii de la
nivelul Spiritului
Când aţi făcut
trecerea de la conştiinţa
bazată pe ego la conştiinţa bazată pe inimă aţi fost, într-un mod mai mult sau mai puţin
continuu, în contact
cu fluxul divin
de a fi în
interiorul vostru. În această
stare de a fi,
nu există nevoia sau dorinţa de a-i ajuta pe
alţii, dar asta devine natural pentru voi. Voi
îi atrageţi pe ceilalţi spre voi, dar nu prin voinţă. Energetic
voi emiteţi acum anumite
vibraţii. Ceva cu care atrageţi oamenii către voi este prezent
în câmpul vostru energetic. Nu este ceva ce faceţi,
este ceea ce sunteţi. Există o vibraţie disponibilă
în energia voastră, care îi poate ajuta să intre în contact cu propria lor
divinitate.
Puteţi fi o
oglindă pentru ei în care ei pot vedea
cum o problemă dificilă
sau o stare de
fapt a fost eliberată şi
transformată datorită energiei. Ei pot simţi energia din
cauză că aceasta este întotdeauna întemeiată pe contactul cu sinele
divin din fiinţa voastră.
Sunteţi
capabili să-i învăţaţi ceva,
şi învăţătura se desfăşoară prin a fi voi înşivă. Nu se face prin transmiterea cunoştinţelor voastre sau
folosind anumite metode pe care
le predaţi sau vindecaţi. Aceasta se face permiţându-vă să fiţi doar
cine sunteţi şi prin exprimarea voastră
cea mai plină de bucurie şi atunci prezenţa voastră devine cu adevărat
de ajutor. Este ca o comuniune a voastră
cu alţii prin care le puneţi la
dispoziţie un spaţiu de vindecare
în care ei pot alege dacă să intre sau nu. Aceasta
depinde de ei.
Ca vindecători sau terapeuţi,
voi trebuie doar să
păstraţi legătura cu fluxul
interior divin, cu
conştientizarea tăcută care este Spiritul. Este într- adevăr conexiunea reală
care mişcă oamenii şi care îi ridică într-o stare mai înaltă, mai liberă de
conştientizare, în cazul în care ei
aleg asta. Dacă ei o fac, aceasta va avea loc într-un
ritm şi un flux care este propriu lor.
Fiind acolo pentru alţii în acest mod este o senzaţie cu o tonalitate foarte neutră. Acesta
reprezintă un nivel de detaşare pe care voi îl puneţi în funcţiune în cazul în care dorinţa voastră personală este de a-i schimba sau "vindeca" pe alţii. O astfel de dorinţă,
manifestată de toţi
Lucrătorii în Lumină la un moment
dat, nu provine dintr-o înţelegere adevărată a
drumului interior pe care oamenii doresc
să călătorească pentru a-şi găsi propriul lor adevăr. Majoritatea oamenilor au nevoie să coboare
la rădăcina anumitor
aspecte înainte de a fi cu
adevărat gata să le
elibereze. Când fac acest lucru, ei "personalizează"
cu adevărat soluţia la problemă şi aceasta
le dă o satisfacţie profundă. Poate că o
să recunoaşteţi asta în propria voastră viaţă şi problemele cu care v-aţi luptat . Vă rugăm să fiţi conştienţi de acest lucru şi
nu vă luptaţi pentru
a feri oamenii de la "apăsarea din adânc." În cazul în care aceştia sunt hotărâţi să
meargă acolo, ei
vor merge oricum,
în ciuda a tot
ceea ce faceţi sau spuneţi.
Este mai bine să nu fiţi implicaţi emoţional cu persoanele pe care le ajutaţi. Implicarea emoţională
naşte voinţa personală
de a-i vindeca sau transforma pe alţii. Această
dorinţă personală nu-i ajută pe ceilalţi; de fapt poate provoca blocaje în procesul lor de vindecare. Ori de câte ori doriţi ca oamenii să se schimbe, nu sunteţi
într-un spaţiu de
dragoste şi toleranţă.
Ei simt asta. Aţi putea crede că îi observaţi şi
îi citiţi, dar ei
vă citesc la fel de bine.
Etapa
a patra a tranziţiei
de la ego la
inimă, este transcenderea
nivelului sufletului şi ridicarea la nivel de
spirit. Nu înseamnă
desigur, că putem spune că sufletul este în vreun fel "mai
puţin " decât spiritul. Ideea este că: sunteţi mai
mari şi mai cuprinzători decât sufletul vostru.
Sufletul este un vehicul
pentru experienţă. Prin identificarea cu
Spiritul în voi,
cu sinele divin, toate
lucrurile pe care le-aţi experimentat
în multe, multe vieţi se adună într-un loc. Vă ridicaţi deasupra experienţelor şi
nu vă identificaţi cu nici una dintre ele.
Aceasta are un efect
de vindecare asupra sufletului.
© Pamela Kribbe
www.jeshua.net
|
|