Mesaj de la Jeshua prin Pamela Kribbe Patru etape în procesul de transformare a conştiinţeiÎn capitolele anterioare,
am descris contextul
istoric al călătoriei
Lucrătorilor în Lumină de la
conştiinţa bazată pe ego la conştiinţa
bazată pe inimă. Această parte va fi dedicată în întregime caracteristicilor psihologice
ale acestei transformări.
Am împărţit acest
proces în patru etape sau stadii,
pe care le recapitulăm din nou, de
dragul clarităţii:
Trecerea de la conştiinţa bazată pe ego la conştiinţa bazată pe inimă începe cu experimentarea unui gol interior. Lucrurile care până acum vă atrăgeau complet atenţia sau situaţiile în care v-aţi prins total până în prezent, vă lasă goi sau fără inspiraţie. Într-un fel lucrurile par să-şi fi pierdut sensul şi scopul lor obişnuit. Înainte de experimentarea acestui gol, conştiinţa este în strânsoarea fricii şi a nevoii implicite de a se reafirma în mod constant. Este într-o permanentă căutare de validare în afară, deoarece nu este dispusă să se confrunte cu teama de respingere care stă la baza singurătăţii. Această teamă profundă şi nevoia de validare din exterior poate fi mult timp ascunsă ca adevăratul motiv pentru multe din acţiunile voastre. Toată viaţa voastră poate fi construită pe aceasta fără ca voi să fiţi conştienţi de ea. Poate că sunteţi conştienţi de o stare vagă de nelinişte sau tensiune în interiorul vostru. Dar, de multe ori trebuie să se petreacă un eveniment major, cum ar fi destrămarea unei relaţii, moartea unei persoane dragi sau pierderea locului de muncă pentru a vă invita să examinaţi îndeaproape ce este această tensiune sau tulburare. Când ego-ul este centrul existenţei voastre, conştiinţa şi viaţa voastră emoţională sunt într-o stare de contracţie. Vă pitiţi în frică şi din această poziţie sunteţi permanent în defensivă. Când sunteţi în faza de ego, experimentaţi întotdeauna lipsa, o nevoie de mai mult. Fundaţia gândurilor, sentimentelor şi acţiunilor voastre este o gaură neagră, un gol care nu poate fi complet umplut. Aceasta este o gaură de frică, un loc acoperit de umbre, din momentul în care vă întoarceţi conştiinţa de la ea. În umbre, există un vid de care sunteţi vag conştienţi, dar voi nu vreţi să mergeţi acolo. În acest stadiu, relaţia voastră cu Dumnezeu sau Cu-Tot-Ceea-Ce-Este ,este marcată de sentimente de separare. În adâncul vostru vă simţiţi singuri şi abandonaţi. Vă simţiţi ca un fragment rupt, lipsit de importanţă şi fără nici un scop. Şi, pe măsură ce vă descoperiţi frica de acest lucru, experienţa voastră este doar indirectă, ca o umbră. Oamenii sunt îngroziţi de golul interior cu care se confruntă odată cu conştientizarea deplină. Ei sunt îngroziţi să întâlnească întunericul din interiorul lor şi să-l cerceteze. Oricum, dacă nu-l infruntă, el va rămâne acolo, şi oamenii vor trebui să dezvolte "strategii de adaptare" pentru a face viaţa suportabilă. Strategia ego-ului este întotdeauna să se ocupe de problema de la periferie, în loc de cea de la centru. Ego-ul încearcă să rezolve problema prin întoarcerea conştiinţei voastre spre exterior. El încearcă să atenueze durerea interioară prin hrănirea cu energii din afară. Energiile sunt deosebit de iubitoare de recunoaştere, admiraţie, putere, atenţie, etc. În acest fel, ego-ul creează aparent un răspuns la dorinţa profundă a sufletului pentru unitate, siguranţă şi iubire. Această dorinţă în sine, este pe deplin valabilă şi autentică. Este Dumnezeu cel care vă cheamă. Aceasta este natura voastră care strigă la voi. Voi sunteţi Dumnezeu! Dumnezeu este energia unitătii, siguranţei şi iubirii. Toată lumea tânjeşte după iubirea necondiţionată şi îmbrăţişarea Energiei care o numiţi Dumnezeu. În esenţă, această dorinţă este dorinţa de a fi în totalitate conştienţi de, şi, prin urmare, una cu Sinele vostru divin. Divinitatea voastră este poarta voastră către iubirea necondiţionată. O puteţi găsi doar trecând prin frică şi prin întunericul care o înconjoară, iar acest lucru îl faceţi prin întoarcerea spre interior, şi nu spre exterior. O puteţi face prin folosirea conştiinţei voastre ca o lumină care alungă departe umbrele. Conştiinţa este lumină. Prin urmare, nu are nevoie să lupte împotriva întunericului, simpla sa prezenţă îl dizolvă. Prin întoarcerea conştiinţei voastre spre interior, adevăratele miracole vor veni către voi. Ego-ul procedează exact în mod opus. Înregistrează nevoia de dragoste şi siguranţă, dar îşi propune să răspundă la această nevoie fără a înfrunta întunericul interior şi frica. Pentru a realiza acest lucru, aplică un anumit "truc": transformă nevoia de dragoste în nevoia de aprobare şi recunoaştere de la alte persoane. Transformă nevoia de unitate şi armonie în nevoia de excelenţă şi de a fi mai bun decât ceilalţi. Odată ce crezi că a fi iubit înseamnă să fii admirat pentru realizarile tale, nu ai nevoie să mergi în interior pentru a iubi, pur şi simplu trebuie să lucrezi mai mult! În acest fel, ego-ul se străduieşte să păstreze capacul pus pe oala fricii. Dorul vostru original pentru unitate, dragoste şi fericire a fost acum distorsionat în dorinţa de recunoaştere. Sunteţi mereu în căutare pentru validarea din afară care oferă o liniştire temporară. Conştiinţa voastră este, în esenţă, axată pe lumea exterioară. Vă bazaţi pe hotărârile altor oameni şi sunteţi foarte iritaţi de ceea ce cred oamenii despre voi. Acest lucru este foarte important pentru voi, deoarece stima de sine depinde de ea. De fapt, sentimentul vostru de respect de sine devine din ce în ce mai lipsit de valoare pe măsură ce vă daţi puterea voastră forţelor din afară care vă judecă pentru performanţele voastre exterioare şi nu pentru ceea ce este cu adevărat fiinţa voastră. Între
timp, sentimentul profund de abandon
şi singurătate nu
este atenuat. De
fapt lucrurile se înrăutăţesc din moment ce refuzaţi să le
priviţi. Ceea ce nu doriţi să vedeţi la voi
devine "partea întunecată" a
voastră. Frica, mânia şi negativitatea pot cutreiera
pe acolo şi să vă influenţeze, intensificate de refuzul de a privi în interiorul vostru.
Ego-ul poate fi
foarte încăpăţânat când vine vorba de suprimarea
anumitor îndoieli, bănuielile şi sentimente,
el nu va renunţa la control cu uşurinţă. Primul pas spre iluminare este predarea
la "ceea ce este." Iluminarea înseamnă
să vă recunoaşteţi toate aspectele
fiinţei în lumina conştiinţei voastre. Iluminarea nu
înseamnă că sunteţi pe deplin conştienţi de
tot ceea ce este în voi, ci că sunteţi dispuşi să înfruntaţi conştient fiecare
aspect. Întunericul interior, acel sentiment de abandon din adâncul
sufletului vostru de care vă temeţi
atât de mult, este
temporar. Această etapă a ego-ului este
doar un pas
în marea dezvoltare şi desfăşurare a
conştiinţei. În această etapă, primul pas
făcut este spre o
conştiinţă divină individualizată. Din cauza acestei traume de la naştere - vorbind acum de naşterea sufletului - sufletul ia cu el sentimentul de a fi sfâşiat deoarece a trebuit să se rupă de tot ce a avut. Sufletul nou-născut tânjeşte după întoarcerea la starea de semi-conştienţă a unităţii din care a venit şi pe care o consideră a fi Casa sa. Deoarece acest lucru este imposibil, sufletul experimentează o mare teamă şi sentimente de pustiire şi de îndoială. Această durere interioară şi dezorientarea vor forma treptat terenul propice pentru acapararea puterii de către ego. Sufletul are de-a face cu frica şi durerea, şi ego-ul promite să ofere o soluţie. Ego-ul deţine puterea şi controlul asupra conştiinţei sufletului. Sufletul, simţindu-se lipsit de putere şi pierdut, renunţă şi predă ego-ului comanda. Ego-ul este acea parte a
sufletului care este
orientată spre material,
spre lumea exterioară. În esenţă, ego-ul
este instrumentul sufletului pentru a se manifesta pe sine însuşi ca o fiinţă fizică în
timp şi spaţiu.
Ego-ul conferă conştiinţei
centrare. Schimbă conştiinţa oceanică specifică "aici şi acum" cu
"peste tot locul." Ego-ul transformă impulsurile interioare
în forme materiale
specifice. Este acea
parte din voi care face diferenţa dintre
partea non-fizică, spirituală a voastră şi
partea fizică. Oricum, când ego-ul începe
să domine conştiinţa sufletului, în loc ca acesta să funcţioneze ca un instrument al său, el va
scoate sufletul din echilibru.
În cazul în care ego-ul dictează sufletului (acesta
este semnul distinctiv al conştiinţei
bazate pe ego), ego-ul
nu va transforma
pur şi simplu impulsurile interioare în formă
materială, el va
controla şi va suprima selectiv aceste impulsuri. Apoi ego-ul vă prezintă o imagine
deformată a realităţii.
Ego-ul dezechilibrat este întotdeauna în
căutare de putere
şi de control şi,
în această lumină,
va interpreta toate faptele ca pozitive sau negative. Preţul
pe care îl plătiţi acum pentru a
ţine lucrurile "sub
control", este această atitudine tensionată şi reţinută faţă de viaţă. Vă rugăm să fiţi conştienţi de faptul că sub stindardul ego-ului, puteţi fi atât drăguţi cât şi urâţi, atât generoşi cât şi egoişti, atât dominanţi cât şi servili. Mult din ceea ce este dăruit în mod aparent altruist este de fapt un apel inconştient la atenţie, iubire şi recunoaştere din partea celui ce a primit darul. Întotdeauna când sunteţi grijulii şi darnici cu alţii, pur şi simplu vă ascundeţi de voi înşivă. Deci, pentru a înţelege ce înseamnă dominaţia ego-ului, nu trebuie neapărat să ne gândim la tiranii cruzi cum ar fi Hitler sau Saddam Hussein. Faceţi-o simplu, supravegheaţi-vă în viaţa de zi cu zi. Prezenţa dominaţiei ego-ului poate fi recunoscută prin necesitatea de a controla lucrurile. Un exemplu este faptul că doriţi ca anumite persoane să se comporte într-un anumit fel. Pentru a face ca acest lucru să se întâmple, afişaţi anumite tipare de comportament. De exemplu sunteţi înţelegători şi drăguţi, şi încercaţi să nu răniţi vreodată sentimentele cuiva. În spatele acestui comportament există o nevoie de control. "Pentru că vreau să mă iubeşti, nu voi fi împotriva ta." Această linie de gândire se bazează pe frică. Este frica de singurătate, de a fi respins şi abandonat. Ceea ce pare a fi dulce şi frumos este, de fapt, o formă de auto-negare. Acesta este ego-ul la treabă. Atâta timp cât ego-ul vă guvernează sufletul, va trebui să vă alimentaţi cu energia altora pentru a vă simţi bine. Vi se pare că trebuie să meritaţi acceptarea de la alte persoane, de la o autoritate exterioară vouă. Cu toate acestea, lumea din jurul vostru nu este fixă sau stabilă. Nu vă puteţi baza niciodată pe o adeziune permanentă, fie că este vorba de soţ / soţie, şef sau părinţi. Acesta este motivul pentru care trebuie să "lucraţi" tot timpul, fiind mereu pe fază pentru "porţiunile de aprobare" ce vă ies în cale. Acest lucru explică stările mentale tensionate şi nervoase în care sunteţi blocaţi toţi în etapa ego-ului. Egoul nu vă poate oferi dragostea adevărată şi stima de sine. Soluţia oferită pentru trauma abandonului este, de fapt, o groapă fără fund. Adevărata misiune a conştiinţei sufletului tânăr este de a deveni părintele pe care l-a pierdut. Vă
rugăm să fiţi conştienţi de faptul
că structura vieţii pe pământ, în sensul de a începe procesul ca un copil neajutorat crescând până
la a fi un adult de sine stătător, de multe ori vă
invită să faceţi exact acest
lucru. Cât de des cheia fericirii reale
din viaţa voastră constă în aceasta: ca
voi să deveniţi propriul vostru tată şi mamă, şi să vă dăruiţi dragostea şi înţelegerea pe care
le-aţi pierdut şi
care vă lipsesc şi de la ceilalţi. În sens mai larg, vorbind la nivel metafizic,
asta înseamnă: să ajungeţi la înţelegerea faptului că voi sunteţi Dumnezeu, nu una
dintre oile Sale cam
pierdute. Aceasta este realizarea care vă va
aduce Acasă. Aceasta este realizarea care vă
va aduce la inima celui ce sunteţi, care este
iubire şi putere
divină. Cu un consum mai mic de energie pentru a controla gândurile şi comportamentul, se deschide un spatiu energetic ce permite experienţe noi şi diferite. La început, atunci când intraţi în acest stadiu, se poate să vă simţiţi foarte obosiţi şi goi în interior. Lucruri pe care înainte le-aţi considerat importante acum ar putea să vă apară total lipsite de sens. De asemenea, pot ieşi la suprafaţă temeri care nu au cauze clare sau imediate. Ar putea fi temerile vagi legate de moarte sau de pierderea celor dragi. De asemenea, poate ieşi la suprafaţă furia cu privire la situaţiile de la locul de muncă sau din căsnicie. Tot ceea ce părea de la sine înţeles este acum în dubiu. Acea conştiinţă bazată pe ego setată pentru a călăuzi, până la urmă apare. Treptat capacul este ridicat de pe tigaie, şi tot felul de emoţii incontrolabile şi frici ies afară şi intră în conştiinţa voastră semănând îndoială şi confuzie în vieţile voastre. Până în acel moment, aţi funcţionat lejer în mare măsură pe pilot automat. Multe modele de gândire şi sentimente s-au petrecut în mod automat în interiorul vostru, le-aţi lăsat să treacă fără să le contestaţi. Acest lucru a dat unitatea şi stabilitatea conştiinţei voastre. Cu toate acestea atunci când conştiinţa voastră creşte şi se extinde, personalitatea voastră se divide în două. O parte din voi vrea să rămână pe vechiul drum, iar cealaltă parte din voi cercetează aceste căi şi modalităţi şi se confruntă cu sentimente de disconfort, cum ar fi furia, teama şi îndoiala. Expansiunea conştiinţei care are loc la finalul etapei ego-ului este, prin urmare, adesea percepută ca nesportivă, un intrus nedorit care strică jocul. Această nouă conştientizare nelinişteşte tot ceea ce înainte părea evident şi trezeşte în voi emoţii cu care nu ştiţi ce să faceţi. Când începeţi să vă îndoiţi de modelele de gândire şi de acţiune bazate pe ego, o parte cu totul nouă din voi intră în conştiinţa voastră. Este o parte din voi care iubeşte adevărul mai mult decât puterea. Viaţa în conformitate cu condiţiile dictate de ego este foarte represivă. Voi serviţi un mic dictator fricos, iubitor de putere şi de control şi nu doar asupra mediului vostru cât mai ales asupra voastră. Fluxul vostru spontan de sentimente şi intuiţii este imobilizat de acest dictator. Ego-ului nu-i place prea mult spontaneitatea. Vă împiedică să vă exprimaţi liber sentimentele deoarece sentimentele şi emoţiile sunt incontrolabile şi imprevizibile, lucru care este periculos pentru ego. Ego-ul lucrează cu măşti. În cazul în care ego-ul vostru vă dictează, "să fii dulce şi grijuliu, să câştigi simpatia oamenilor," voi vă veţi suprima sistematic sentimentele de nemulţumire şi de furie în voi. Dacă începeţi să vă îndoiţi de viabilitatea acestui dictat, aceste emoţii suprimate revin din nou. Sentimentele nu sunt eliminate prin suprimare. Ele continuă să trăiască şi cu cât sunt suprimate mai mult timp cu atât mai mult cresc în intensitate. Odată ce sufletul experimentează golul şi îndoiala atât de caracteristică etapei de încheiere a ego-ului, este posibil să întâlnească şi să facă faţă tuturor sentimentelor şi emoţiilor care înainte au fost ascunse în întuneric. Aceste emoţii şi sentimente înfrânate sunt poarta de intrare la Sinele vostru mai Înalt. Prin explorarea a ceea ce voi simţiţi cu adevărat în loc de ceea ce ar trebui să simţiţi, voi vă restauraţi spontaneitatea şi integritatea, acea parte din voi numită "copilul interior ". Intrarea în contact cu sentimentele şi emoţiile voastre adevărate vă pune pe drumul către libertate. Tranziţia către o conştiinţă bazată pe inimă a început. © Pamela Kribbe |
||