Prea adesea sunteţi încă în căutare. Din nou şi din nou voi căutaţi soluţii în afara voastră. Dar cum aţi preluat aceste soluţii în voi înşivă, ele încep deja să se topească. Realizaţi că voi sunteţi centrul fiinţei voastre, soarele universului vostru. Direcţia conştiinţei voastre şi ceea ce este în armonie cu ea va decide cum vă simţiţi, cum gândiţi, modul în care acţionaţi. Din adâncul interiorului vostru voi direcţionaţi aceste lucruri, ca un soare care-şi direcţionează razele sale spre exterior. Dacă sunteţi de părere că există aspecte ale voastre peste care acest soare nu ar trebui să-şi strălucească lumina, că există locuri unde nu ar trebui să strălucească, că există lucruri pe care nu ar trebui să le încălzească cu razele sale, atunci toată lumea şi tot ceea ce vă înconjoară vă vor confirma aceste convingeri. În acelaşi fel, ajutorul sau sfatul altcuiva
puteţi să-l primiţi doar dacă permiteţi soarelui vostru să-şi strălucească lumina asupra acelui aspect în
care aveţi nevoie de ajutor. Întotdeauna
este decizia voastră să puneţi acest
aspect în lumină şi să deschideţi uşa. Nimeni nu vă
poate obliga să faceţi asta. De aceea, nimeni
nu vă poate ajuta dacă voi nu
permiteţi să fiţi ajutaţi. (Acest lucru este valabil atât pentru
ajutorul pământesc, cât şi pentru
ajutorul din partea noastră.) Puteţi compara acest întuneric interior
cu un copil care
se pierde. O parte din sufletul
vostru este un copil pierdut.
El şi-a pierdut drumul
într-un trecut de durere. Dar trecutul
nu este un lucru static.
Timpul este într-o anumită măsură, o iluzie. Nimic
nu este irevocabil pierdut în
timp. Uşile nu sunt baricadate. Copilul pierdut din voi înşivă, care este fragmentat în trecut poate fi găsit şi vindecat. Sunteţi
părintele lui, voi sunteţi cel care este făcut să adăpostească acel copil, care-l poate încălzi şi
aduce înapoi la viaţă. Este exact partea din voi care este cea mai capabilă să facă acest lucru, copilul interior, cea care a fost pierdută. S-a pierdut în umbrele trecutului, într-o acumulare de evenimente care au fost traumatizante pentru conştiinţa voastră. În toate timpurile în care aţi fost încarnaţi aici pe pământ, la nivel de suflet voi v-aţi dezvoltat ca şi copiii către vârsta adultă. În acest sens voi aţi venit pe pământ ca şi copii, aţi avut multe experienţe proprii şi aţi avut multe experienţe pe care nu le-aţi înţeles pe deplin. Acum, ne apropiem de sfârşitul unui anumit stadiu din istoria voastră, un anumit ciclu în dezvoltarea voastră, şi este timpul să vă ridicaţi deasupra experienţelor pe care nu le-aţi înţeles: să creşteţi ca şi părinţi. Acum a sosit timpul să fiţi tatăl şi mama copilului vostru. Şi asta este ceea ce am scos în evidenţă vorbindu-vă despre puterea conştiinţei voastre: puterea de a vă ridica deasupra copilului interior rănit. Copilul din voi este victima multor experienţe care nu au fost înţelese. Eu vă spun că cea mai profundă rană interioară a voastră poate fi cel mai bine comparată cu starea emoţională a unui copil abandonat. Este un copil care a ajuns cumva separat de securitatea şi braţele iubitoare ale “Acasă ” şi nu ştie de ce şi pentru ce. În voi există un copil care se simte abandonat şi speriat şi care nu are un sistem de referinţă pe care să fie capabil să-l înţeleagă. Această durere se referă la un punct foarte îndepărtat în timp, un timp în care aţi plecat de la starea unităţii de a fi ca Dumnezeu şi aţi pornit la drum ca suflete individuale. (Acest lucru va fi elucidat în mesajul următor: "Durerile naşterii Cosmice".) La un moment dat veţi înţelege că această călătorie a fost alegerea voastră şi un act de creaţie, care a fost cu adevărat divin. Durerea profundă pe care aţi simţit-o când v-aţi început călătoria voastră singuri, călătoria voastră de experimentare, această durere profundă a fost în acelaşi timp un mare act de creaţie. Deoarece prin decuplarea voastră înşivă ca suflete din marele întreg, de la Mama-Tatăl-Dumnezeu, voi v-aţi permis vouă înşivă să descoperiţi o mare afacere, să experimentaţi şi să simţiţi o mulţime de lucruri. În stadiul actual al călătoriei voastre în care mai există multă durere în interiorul vostru, este greu să vedeţi care este scopul final al acestei lungi călătorii spre casă. Dar vreau să vă asigur că sunteţi minunate fiinţe de lumină, cu mare curaj şi mare încredere în Creator, altfel nu aţi fi început această călătorie. Ce aş dori să vă reamintesc este acea scânteie de curaj şi de creativitate şi lumină din voi înşivă. Simţiţi acea scânteie din nou în inima voastră, reconectaţi-vă cu ea. Să ştiţi că aveţi puterea de a lăsa copilul din voi să revină la viaţă şi lăsaţi-l să cânte şi să se joace. În căutarea prin întunericul vostru interior a chemării copilului pierdut, eu vă ofer o perspectivă care vă invită să vă preţuiţi şi să vă iubiţi pe voi înşivă ca pe părintele care sunteţi cu adevărat. La începutul călătoriei voastre ca suflet v-a fost încredinţat un copil pierdut şi abandonat, lăsat singur în întuneric. Aceasta a fost provocarea voastră de a face faţă acestei părţi emoţionale din voi. Această parte a voastră reprezintă cel mai vital şi mai "brut" aspect al vostru, forţa de tracţiune a vieţii însăşi. La sfârşitul călătoriei voastre, la sfârşitul acestui ciclu de vieţi, veţi ţine mâna copilului vostru interior şi veţi vedea cum radiază bucurie, plăcere şi conştiinţă inspirată către voi. Se va simţi din nou în siguranţă şi-şi va arăta, prin urmare, comoara sa adevărată: capacitatea de a simţi intens şi de a trăi viaţa la maxim. Ceea ce are nevoie pentru a ajunge acolo este un adult, care să-l ia de mână să-l preţuiască şi să-i inspire încredere. Şi aceasta este misiunea voastră: să fiţi tutorele copilului interior. Acest copil v-a cauzat durere, a fost purtătorul traumelor voastre emoţionale, dar în acelaşi timp el deţine cea mai mare promisiune: să fie sursa voastră cea mai profundă de dragoste, bucurie şi creativitate. A venit timpul. În acest moment al istoriei voastre, este timpul să adunaţi şi să integraţi părţile voastre pierdute. A sosit timpul
să fiţi soarele central care sunteţi.
În recuperarea puterii
propriei voastre conştiinţe, nu vă
întoarceţi pur şi simplu la
"modul în care lucrurile au fost înainte de a vă începe călătoria." Voi creaţi o nouă realitate sau un nivel de conştiinţă cu totul nou. Recunoscându-vă propria voastră divinitate vă
veţi simţi ca şi cum v-aţi întoarce acasă; trezeşte
în voi amintiri vechi
ale fericitei unităţi şi armonii pe care
le ştiaţi odată. Dar acum,
pentru prima dată voi veţi da naştere acelui sentiment de unitate numai din propria
voastră conştiinţă, în timp ce sunteţi
în realitatea materială. Voi
îl veţi întrupa pe Dumnezeu pe pământ. Vă veţi întoarce la
esenţa voastră divină, fără a renunţa la individualitatea voastră
şi la forma voastră materială. Acesta este miracolul Noii
Ere: a fi unul
şi ca Unul,
să fiţi o conştiinţă unică şi individuală şi, în acelaşi
timp să fiţi Unul şi conectaţi cu
întregul. © Pamela Kribbe |
||