|
Dragi prieteni, eu sunt Maria Magdalena. Mă cunoașteți, figura și fața mea au devenit parte din istoria voastră, și prin urmare a fost distorsionată și umbrită. Dar voi îmi cunoașteți originea pentru că noi trăim din aceeași sursă – spațiul din interiorul inimii, Casa sufletului. Ați fost mișcați de aceeași dorință care m-a stăpânit și pe mine în timpul vieții mele pe Pământ. Un dor, o dorință de adevăr, de ceea ce este real, de esență. O dorință de a trăi din suflet, din inspirație, din esența voastră – care este ceea ce contează pentru voi. A trăi în acest fel poate fi dureros. Vă duce la cele mai întunecate părți din voi, deoarece a trăi din esența voastră interioară înseamnă că totul trebuie să fie la vedere. Lumina trebuie să strălucească peste toate, pentru a deveni unul și pe de-antregul voi înșivă. Mulți oameni sunt angajați într-o luptă cu ei înșiși, și este dureros să vedem acest lucru. Oamenii adeseori trăiesc prin imagini, proiecții și seturi de reguli despre cum să fii un om de succes care este recunoscut și respectat de către toată lumea. Apoi, fără să vă dați seama, sunteți purtați departe de voi prin opiniile și cerințele de integrare ale societății. Simțiți că trebuie să vă adaptați la modul lor de gândire pentru a apărea drept atractiv și bun în ochii lumii. Acest lucru însă vă scoate din esența voastră și, în acest fel, vă deconectați de la voi înșivă. Dar totuși există o voce care spune: ”du-te înăuntru, descoperă cine ești”. În acel spațiu deschis și fără judecăți, voi puteți descoperi cine sunteți: lumina și partea întunecată, și tot ceea ce voi sunteți prin ele: sentimentele, emoțiile și reacțiile voastre. A te iubi pe tine însuți presupune a permite acel spațiu deschis din tine, a fi cu tine însuți și a observa ce este acolo. Totuși vine din nou acea voce din exterior, de cele mai multe ori vocea fricii, care spune: ”fii bun, fii ascultător, supune-te regulilor; să nu apari diferit sau ciudat în ochii celorlalți”, și din nou pierdeți dialogul interior cu voi înșivă și acel spațiu deschis. Vă încătușați singuri, judecați conform standardelor lumii exterioare, ale societății, astfel rănindu-vă singuri. Așa că sunteți împinși înainte și înapoi între vocea lumii, care adesea este vocea fricii și țipătul sufletului care vrea să vă conducă în interiorul vostru, în esența celui/celei ce sunteți. Și cum să vă descurcați cu această bătălie, acest du-te – vino între înăuntru și afară, între esență și exterior? Ascultați vocea din inima voastră. Alegeți pentru voi; alegeți calea pe care vrei să mergeți în această viață. Decideți să o faceți cu toată puterea voastră, necondiționat! Plonjați în adânc, unde predomină adevărata iubire. Dar să știți că acel spațiu adânc nu are fund, și că poate părea un salt în abis, un salt în gol. Nu veți mai fi susținuți de aprobarea, complimentele și recunoașterea celorlalți; veți rămâne singuri. Simțiți pentru câteva momente imensul spațiu din centrul inimii voastre, unde nu există judecată și nici imagini idealizate cu ceea ce ar trebui să faceți. Acolo numai Ființa este prezentă, Ființa pură. Puteți sta în atât de multă libertate sau preferați să stați în lesa normelor și valorilor promovate de alții? Puteți să vă scufundați în acele adâncuri? Puteți trăi cu adevărat? Viața vă provoacă să faceți un salt în necunoscut, ceea ce este înfricoșător. Cu toate acestea, să vă limitați la îngusta cale cunoscută și să nu trăiți pe deplin, este mai rău. Atunci deveniți sclavii impulsurilor exterioare pierzându-vă pe ”voi” și devenind nefericiți. Găsirea satisfacției în viață poate apare doar când curgeți împreună cu curentul din inima voastră. Bătaia inimii voastre, care este unică în univers, cunoaște singură drumul. Și uneori, dacă vă pierdeți, apare nevoia unei perioade întunecate care să vă aducă înapoi la voi înșivă, care să vă ajute să vă amintiți cine sunteți voi în esența voastră cea mai profundă. Toate celelalte certitudini exterioare vor cădea, și în măsura în care ați trăit în acord cu standardele și idealurile exterioare, veți simți că totul este pierdut, că ați căzut într-o adâncă gaură neagră – și acest sentiment este îngrozitor! Este numit ”Noaptea Neagră a Sufletului” dar acesta nu este decât o trecere. Treceți printr-o Poartă, una care se deschide dincolo către ceva, ceva măreț, o viziune pe care cu simțurile voastre obișnuite, condiționate de frici și idei vechi, nu vi-o puteți imagina. Imaginați-vă că sunteți într-un tunel întunecat. Nu puteți vedea nici măcar pereții acestui tunel și vă simțiți înconjurați de nimic. Nu este nimic greșit în nimic. În esența sa nimicul nu este nici bun nici rău; este o deschidere absolută fără nici un fel de prejudecăți sau așteptări pe care să se bazeze. Și totuși nimicul vă provoacă frică, ca și cum v-ar distruge. Ceea ce nimicul distruge sunt vechile voastre identități care voi credeți că vă aparțin. Dar să știți că ceea ce voi sunteți cu adevărat nu poate fi distrus, nu poate să dispară. Este veșnic, și atât de fără limite ca spațiul din inima voastră despre care am vorbit mai devreme. Acest spațiu este acolo – întotdeauna. Imaginați-vă că acceptați nimicul și lipsa certitudinilor și că, în același timp, vă simțiți puterea și independența. Apoi nu mai sunteți legați de această lume; sunteți liberi în adâncul ființei voastre! Continuați să vă imaginați că mergeți prin acel tunel întunecat și că în fața voastră apare brusc o Poartă. Simțiți ce stare vă provoacă această imagine: vă este frică de Poartă sau vreți să treceți prin ea? Ușile sunt grele și închise sau este o ușă întredeschisă prin care se vede Lumina care strălucește din cealaltă parte? Doar simțiți, nu trebuie să faceți nimic. Acum imaginați-vă că stați în fața acelei Porți și puneți mâna pe ea. Lăsați ca energia Porții să curgă prin voi. Poarta este pragul dincolo de care se află noul, ceea ce sufletul vostru vrea să vă arate – atunci când sunteți gata să-l vedeți. Punând mâna pe Poartă vă acomodați cu noul și cu ceea ce vrea să curgă în viața voastră – într- un ritm care vi se potrivește. Vedeți dacă puteți primi; energia noului, energia de Acasă, energia sufletului vostru. Lăsați să curgă prin palma voastră și prin tot corpul vostru, într-un fel în care să vă simțiți bine – nici prea mult nici prea puțin. Energia curge în jurul și prin capul vostru, umerii voștri și inima voastră; și curge chiar mai adânc: în stomacul vostru, în bazinul vostru, în coccisul vostru și prin gambele voastre în picioarele voastre. Și fiți conștienți, dacă sunteți în Noaptea Neagră a Sufletului, dincolo de Poartă se află ceva nou care vă așteaptă, deși el nu poate fi văzut cu ochii pe care-i aveți acum. Cu ochii noi veți vedea acea realitate care se află dincolo de Poartă și vă veți dezvolta acești ochi noi renunțând la vechiul mod de viață; când nu vă mai agățați de vechile certitudini și tipare de supraviețuire de care ați fost atașați înainte. Cum vă dați seama când sunteți pregătiți să renunțați la vechi? Adeseori prin sentimentele de disconfort, furie, nemulțumire, sau disperare și neputință care vă arată că nu mai vreți ca lucrurile să fie așa cum au fost. Apoi ați putea gândi: ” Nu mai vreau să fiu aici; Nu mai vreau să trăiesc pe Pământ”, dar de fapt, ceea ce voi spuneți este: ” Nu mai vreau vechea cale, nu mai vreau ca lucrurile să fie așa cum au fost”. Cu toate acestea, mintea voastră, formată de trecut, nu-și poate imagina încă că ar exista și alte căi și, prin urmare, Noaptea Întunecată a Sufletului devine disperată și intensă. Pe măsură ce vechiul dispare dar noul nu a sosit încă, faptul că sunteți în acest tunel întunecat și fără limite vă obligă să alegeți. Fie continuați să vă urmați vocea sufletului și vă rămâneți credincioși vouă înșivă, fie vă întoarceți la vocile din afară: cele ale fricii, ale familiarului, ale trecutului. Așa că vă rog: dacă acum experimentați Noaptea Neagră a Sufletului, stați acolo, continuați să mergeți spre interior și să simțiți ce se află acolo. Dacă acolo este frică, incertitudine, tristețe sau disperare, nu le judecați, stați cu ele și nu vă feriți de ele. Lumina voastră este mai puternică decât toate acele emoții care nu sunt punctul final ci un loc de popas de-a lungul căii. Vedeți Poarta de la distanță, ea deja este acolo! Conectați-vă cu energia noului prin intermediul acelei Porți. Și într-o bună zi ușa acelei Porți se va deschide larg – vedeți-o în fața voastră. Poate că este prea mult să simțiți totul acum, dar pentru un timp observați-o de la distanță. Cum va fi când Poarta se va deschide larg și voi vă veți plimba înăuntru prin ea? Ce vă așteaptă acolo? Ce sentimente vă trezește? Încă nu trebuie să treceți dincolo de Poartă, îi va veni vremea – totul vine atunci când îi sosește vremea. Dar de-acum simțiți-i promisiunea: frumusețea Luminii de acolo; mulțumirea, bucuria și confortul de a fi acolo. Simțiți liniștea vieții de acolo și bucurați-vă, pentru că drumul pe care călătoriți voi acum – cel pe care îl simțiți ca pe o noapte întunecată ce vă stimulează frica – acolo vă conduce! Păstrați această perpectivă în fața ochilor voștri, și drumul vostru va deveni mai ușor. Vă țin de mână; simțiți-mi prezența. De fiecare dată când o Poartă se deschide, ne face foarte fericiți și ne simțim mult mai profund uniți cu voi. Noi toți suntem conectați unii cu ceilalți, și fiecare pas pe care fiecare persoană îl face, poartă ceva din noi toți mai aproape de Întreg. Maria Magdalena © Pamela Kribbe 2012 |
||